Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Foarte puțin cunoscut, Castelul Miclăușeni este una dintre bijuteriile arhitecturale ale României, care poartă însemnele heraldice ale cavalerilor teutoni. Situat în apropierea orașului Roman, pe DN 85, castelul construit în stil neogotic cu elemente de baroc, la sfârșitul secolului al XIX-lea, a fost renovat recent și ar putea concura cu cele mai frumoase astfel de construcții din întreaga lume. În locul pe care a fost ridicat se afla un conac boieresc din secolul al XVIII-lea, iar o parte din construcția veche a fost înglobată în actuala clădire, în aripa estică a castelului.
Palatul Sturdza – așa cum mai este denumit – atrage imediat privirea vizitatorului, cu pereții exteriori, împodobiți cu numeroase decorațiuni în altorelief, în special steme inspirate din blazonul familiei Sturdza: un leu cu o sabie și o ramură de măslin și alte elemente simbolice. Acestea au fost adăugate în anul 1898 în stilul Art Nouveau de către arhitectul Iulius Reinecke. Arhitectul a fost ajutat să realizeze elementele heraldice de Maria Sturdza, cunoscută ca pictoriță care a realizat ilustrații pentru multe dintre poeziile lui Vasile Alecsandri, vecin și prieten apropiat al familiei Sturdza. Foarte multe influențe neogotice, precum turnulețe gotice, armuri medievale, sala de manej, dictoane latinești înscrise pe pereți, turnul de intrare, cu pod peste șanțul de apă, se regăsesc în decorațiunile castelului. Impunătoarea clădire este în întregime o operă de artă, nu doar arhitecturală, având, în interior, scări centrale din marmură de Dalmația, mobilier din lemn de trandafir, sobe din teracotă, porțelan sau faianță și parchet din esențe de paltin, mahon, stejar și abanos. Plafoanele și pereții interiori au fost pictați în ulei, cu numeroase dictoane în limba latină. Părțile componente din lemn ale clădirii sunt din lemn de stejar, tei și rășinoase, bogat sculptate, profilate, traforate și lustruite cu șelac.
Începuturile unei moșii boierești
Castelul de la Miclăușeni a fost construit între anii 1880-1904 de Gheorghe Sturdza și soția sa, Maria. Satul Miclăușeni se află la numai 20 de kilometri distanță de Roman și 65 de kilometri de municipiul Iași. În prezent, este în proprietatea Mitropoliei Moldovei și Bucovinei și este inclus pe lista monumentelor istorice ale județului Iași, din anul 2015, ca parte a ansamblului Mănăstirea Miclăușeni. Povestea acestui loc începe în jurul anului 1410, când domnitorul Alexandru cel Bun a dăruit vornicului Miclăuș, membru în Sfatul Domnesc, o moșie întinsă, situată aproape de Lunca Siretului. Moșia a devenit cunoscută sub denumirea de Miclăușeni, după moartea vornicului. La 25 aprilie 1591, urmașii vornicului Miclăuș au vândut moșia către vistiernicul Simion Stroici, care a construit aici, la începutul secolului al XVII-lea, primul conac - ale cărui ruine încă se vedeau la începutul secolului trecut.
Citește pe Antena3.ro
De la conac la palatul cu ornamente
Vistiernicul a lăsat moștenire satul Miclăușeni lui Lupu Prăjescu, dar acesta nu a avut urmași, iar domeniul a ajuns în posesia fraților Ioan și Sandu Sturdza, care erau rude ale acestuia. În anul 1699, frații Sturdza și-au împărțit între ei averile, iar moșia Miclăușeni i-a revenit lui Ioan Sturdza. Apoi, în anul 1752, vornicul Ioan Sturdza a reclădit conacul boieresc, construindu-l cu demisol și parter și în formă de cruce. În anul 1863, moșia a fost moștenită de George Sturdza, care apoi s-a căsătorit cu Maria Ghica, fiica scriitorului Ion Ghica, și s-au mutat împreună aici. Pentru a reclădi conacul, George Sturdza a vândut câteva păduri și a luat un împrumut de 100.000 de lei de la Societatea de Credit Funciar Român, punând ca gaj moșia Miclăușeni. Între anii 1880 și 1904, George Sturdza a construit pe amplasamentul vechiului conac, o copie a castelelor feudale apusene, care amintea de Palatul Culturii din Iași sau de Palatul Domnesc de la Ruginoasa. Castelul este emblematic pentru trei dintre cele mai importante familii boierești, înrudite: Sturdza, Ghica și Cantacuzino.
Istoria tragică de după război
Ultima moștenitoare a moșiei de la Miclăușeni a fost Ecaterina Cantacuzino, care a donat totul, în 1947, Episcopiei Romanului. În anul 1953, comuniștii au desființat așezarea monastică ce fusese amenajată aici de Episcopie, iar castelul a fost folosit în alte scopuri, inclusiv ca depozit de armament, apoi centru de plasament pentru copii cu dizabilități severe. Clădirea a trecut și printr-un incendiu devastator, iar apa folosită la stingerea incendiului s-a infiltrat în pereți, deteriorându-i grav. Reconstrucția a-nceput în anul 2001, după ce moșia a fost retrocedată Mitropoliei Moldovei și Bucovinei.
Ansamblul Mănăstirea Miclăușeni, din care face parte și Palatul Sturdza, este format din trei monumente: Biserica „Sf. Voievozi”, „Buna Vestire” și castelul, înconjurate de un superb parc.
Castelul adăpostea o colecție valoroasă de cărți și documente - 60.000 de exemplare, multe din ele fiind ediții princeps sau rarisime -, dar și costume medievale, arme, bijuterii, tablouri, busturi din marmură de Cararra, argintărie și piese arheologice, numismatice și epigrafice de mare valoare.
