Povești cu zâne și balauri în cetatea de pe stâncă

Unele locuri nu-și schimbă niciodată destinația inițială, ci doar forma. Așa este și Cetatea Devei, atestată documentar din anul 1269, dar care s-a ridicat pe locul unei așezări dacice de tip „oppidum”, menționată documentar drept „Castrum Deva”. Astăzi, monument istoric renovat și redat circuitului turistic, este un punct important de atracție, ce impresionează atât prin forma sa unică, circulară, cât și prin poziția care oferă imaginea panoramică a împrejurimilor, din vârf de stâncă.

Cetatea Devei a fost construită la mijlocul secolului XIII, pe Dealul Cetății. Zidurile admirabile, reabilitate recent, au fost asediate adesea de țărănimea iobagă, cel mai cunoscut atac fiind atestat documentar în anul 1784 în timpul răscoalei conduse de Horia, Cloșca și Crișan. Poate nu întâmplător li s-a dat zidurilor forma circulară, pentru că este construită pe un con vulcanic. 

Cetatea a fost ridicată la altitudinea de 378 metri, în locul în care Mureşul formează un defileu între Munţii Apuseni şi Munţii Poiana Ruscă, pe Dealul Cetăţii din municipiul Deva. Inițial a avut rol de apărare împotriva tătarilor și a altor invadatori. A fost refugiu pentru nobili în fața răscoalelor țărănești, reședință nobiliară, închisoare și garnizoană şi a asigurat protecția călătorilor și a comercianților care circulau în lungul Văii Mureșului.

Mituri și legende

Există și foarte multe mituri şi legende legate de acest loc istoric. Multe povești cu zâne, balauri și alte personaje fantastice, dar și despre niște tuneluri subterane care ar duce spre Castelul Corvinilor, din Hunedoara. Una dintre legende spune că un pietrar pe nume Kelemen a-ncercat să construiască Cetatea Devei împreună cu alţi 12 meşteri, însă absolut tot ce construia ziua se dărâma noaptea – legenda având aceeași temă ca bine-cunoscuta legendă a Meșterului Manole. Și restul legendei este aproape la fel: jertfa primei soţii care le aduce mâncarea în ziua următoare, dar nu prin zidire, ci prin alt ritual, urmând ca cenuşa ei să fie amestecată cu tencuiala. Soţia lui Kelemen, numită tot Ana, a fost sacrificată, și doar astfel au putut construi cetatea.

Istorie zbuciumată

La sfârșitul secolului al XIII-lea, Cetatea Devei a fost lăsată în părăsire, până în 1817, când a fost restaurată de împăratul Francisc I. În timpul revoluției de la 1848, Cetatea a adăpostit o garnizoană de soldați austrieci și a fost distrusă în urma exploziei depozitului de muniții. Astăzi este una dintre cele mai importante fortificaţii medievale din Transilvania, atât din punct de vedere istoric, cât și ca atracție turistică. Complexul Cetății este spectaculos, incluzând edificiul central de pe culmea dealului și din trei incinte prevăzute cu porți și întărite cu turnuri de apărare și contraforturi.

Așezată la marginea orașului Deva, cetatea atrage acum la fel de mulți vizitatori precum celebrul Castel al Huniazilor, situat la doar 20 de kilometri depărtare, la Hunedoara.

Cea mai puternică cetate a Transilvaniei

Cercetările arheologice arată că zona care astăzi este cunoscută drept Dealul Cetăţii a fost locuită permanent, începând din Epoca Neolitică. Aici au fost descoperite terasele care atestă cultura Coţofeni, specifică triburilor de războinici şi crescătorilor de animale din Epoca Bronzului. Se presupune că cetatea a fost întemeiată de regele Béla al IV-lea al Ungariei (1235–1270), tatăl lui Ştefan al V-lea, ca răspuns la distrugerile provocate de migratorii tătari în anul 1241, pentru a putea împiedica alte atacuri.

Prima atestare documentară a cetății apare în scrisoarea lui Ştefan al V-lea, „regele cel tânăr” (1270–1272), prin care acesta îl răsplătea pe unul dintre credincioşii săi pentru actele de vitejie. A doua etapă a construcției este datată în epoca huniazilor, la mijlocul secolului al XV-lea, când s-a adăugat corpul de clădiri din preajma turnului de vest, s-au amplasat la exterior trei contraforturi și s-a construit corpul de clădiri de pe aripa de nord. Apoi, regele Vladislav I (1440–1444) i-a dăruit cetatea lui Iancu de Hunedoara, astfel rămânând în posesia Corvineştilor până la începutul secolului al XVI-lea. Din anul 1453, Iancu de Hunedoara a transformat-o în castel nobiliar, Deva ajungând astfel printre cele mai puternice cetăți ale Transilvaniei.