Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cine nu şi-a dorit ca, măcar o dată în viaţă, să poată călători cu... Maşina Timpului? Să se aşeze la masa celor din vechime şi, alături de ei, să trăiască senzaţiile, să simtă gusturile altui timp..., să bea un pahar din vinul cel tare de dinainte de filoxeră.
Un mare muzeu european al gastronomiei - "Alimentarium", din Vevey, Elveţia - propune, în fiecare an, o incursiune într-o altă epocă a gastronomiei europene. Mai mult decât a oferi un parcurs arid al istoriei culinare, muzeul invită şi la masă. Aşa ne-a fost dat să gustăm şi noi mâncăruri specifice Europei anului 1000 ori secolului al XIV-lea, pregătite după reţetele timpului. Dar, oricât am fi dorit să aflăm şi gustul vinurilor medievale, ne-a fi fost imposibil pentru că, se ştie, majoritatea soiurilor europene de viţă-de-vie din Evul de Mijloc (cu excepţia câtorva, din insulele greceşti) au fost "reinventate" pe rădăcină americană, după ce filoxera a cuprins Europa, la sfârşitul secolului al XIX-lea.
Însă nimic nu este imposibil! Întâmplător, cu câteva luni în urmă, am prins un bilet la... Maşina Timpului şi am aflat gustul cel adevărat al vinurilor prefiloxerice... S-a întâmplat cu prilejul unei degustări de vinuri chiliene. Am fost iniţiaţi în fabulosul destin al vinurilor pe care îl beau regii Europei secolului al XVI-lea şi a soiurilor de viţă-de-vie care, trecând linia Ecuatorului şi împământenite în Chile, au reuşit să păstreze până în zilele noastre "buchetul" Evului Mediu.
Totul a început în secolul al XVI-lea, când conquistadorii spanioli au adus cu ei primii butuci de viţă-de-vie şi i-au plantat dincolo de Anzi. Strugurii aduşi în Chile în jurul anului 1550 de către spanioli au fost sădiţi în Valea Centrală, în apropiere de Santiago, o zonă cu un climat de tip mediteranean, cu anotimpuri bine definite. O dată cu trecerea timpului, amestecul de soiuri şi experimentele au dat naştere unor varietăţi chiliene, precum strugurele Carménère, care a primit în zilele noastre recunoaşterea internaţională pentru calitate.
Însă nu doar moştenirea spaniolă este importantă. Cuvinte precum Cabernet Sauvignon, Merlot, Pinot, Malbec, Sauvignon Blanc şi Semillon caracterizează industria vinului chilian şi relevă clara influenţă a culturii fraceze. În secolul al XIX-lea, Claude Gay, botanist şi naturalist, autor al Atlasului Gay, a ajuns în Chile pentru a studia flora şi fauna ţării. El remarcă existenţa, deja, a unor soiuri franceze, care se plantau pe largi suprafeţe. Francezii au contribuit la modernizarea producţiei de vin şi au adus în Chile soiuri precum Cabernet Sauvignon, Cot sau Malbec, Riesling şi multe alte soiuri de viţă-de-vie, au promovat cultivarea varietăţilor de struguri franţuzeşti şi rafinatele tehnici de cupaj şi de îmbătrânire a vinurilor. Rezultatul: licori bahice excelente, care răsfaţă papilele gustative ale experţilor şi ale amatorilor. Să mai spunem că, alături de îmbunătăţirile aduse în ceea ce priveşte tratarea podgoriilor, francezii au venit şi cu tehnologii care permit producţia de vinuri şampanizate.
Începând chiar cu prima podgorie înfiinţată, cu primul vin obţinut, pământul şi climatul din Chile - "jocul" curenţilor de aer rece (dinspre Anzi), de aer uscat (dinspre deşertul Atacama), de aer umed (dinspre Oceanul Pacific) - au făcut ca acesta să fie tărâmul ideal pentru orice podgorean. Bolile şi dăunătorii specifici viţei-de-vie în alte părţi ale lumii nu-şi au găsit locul aici. Astfel, nici filoxera nu a mănat viile.
Astăzi, vinul chilian se exportă pretutindeni în lume. În 2008, revista americană de specialitate Wine Spectator a ales vinul Clos Apalta 2005 din podgoriile Casa Lapostolle drept cel mai bun vin din lume. În ceea ce priveşte producţia de vin, Chile este clasat al unsprezecelea producător mondial şi al patrulea exportator din lume.
"Dă-i puţin «pino» (Pinot), dă-i puţină culoare" - asta spun chilienii când vor să entuziasmeze pe cineva sau când vor să se simtă bine ei înşişi, în viaţa de zi cu zi. Astăzi, mai mult ca oricând, vinul chilian nu ar trebui să lipsească de pe masă. Mai ales că, în ţara dintre Anzi şi Pacific, la 18 septembrie, se vor celebra două secole de Independenţă!
