Toate drumurile duc la Roman – turul Moldovei, în trei zile

Frumusețile Moldovei sunt din ce în ce mai puțin cunoscute turiștilor români, care în ultimii 15 ani au preferat să viziteze cu precădere alte țări. Dar mănăstirile, pădurile virgine, piscurile montane și cabanele, drumurile de munte și casele marilor scriitori au rămas să-i aștepte pe cei care vor redescoperi România. O soluție foarte bună pentru cei care vor să vadă cât mai mult din minunile naturale, culturale și gastronomice ale Moldovei este să își stabilească mai întâi „cartierul general” la Roman, iar de acolo să plece în câte un circuit, de dimineața până seara. Orașul este așezat chiar în mijlocul obiectivelor turistice importante, astfel încât leagă toate traseele din regiune.

Cei care au vizitat mănăstirile din Moldova știu deja că turul presupune mutarea dintr-o localitate în alta, cu bagaje, ceea ce poate fi obositor. Dar ar avea o soluție mult mai bună, dacă ar alege cazarea în orașul Roman, de unde se poate pleca dimineața pe câte un traseu cultural, natural sau gastronomic. „Toate drumurile trec prin Roman, care este așezat chiar în centrul Moldovei. Cei care vor să viziteze Moldova ar putea sta la Roman, unde se pot bucura de cină folclorică, la Hanu Ancuței și mai multe circuite turistice. Am avut grupuri de turiști care vizitau Delta, apoi mergeau spre Bucovina, dar preferau să se oprească la Roman o noapte, să se odihnească și să profite de tradiția zonei”, explică Nușa Chiriac, femeie de afaceri care a preluat inițiativa promovării Moldovei, independent de implicarea autorităților statului. Oferta turistică este foarte variată, iar traseele care se pot face zilnic, de la Roman, sunt pentru toate categoriile de călători.

Pădurile virgine ale Ceahlăului

În două ore se poate ajunge la masivul Ceahlău, unde se poate urca spre Cabana Dochia. „Ceahlăul este fantastic. Este singurul munte botezat din România și al doilea din lume, după Athos. Încă sunt păduri virgine acolo. Se poate merge pe traseul Durău-Fântânele-Cabana Dochia, iar peisajele sunt absolut fabuloase”, spune Nușa Chiriac. Pentru cei care doresc să îmbine un circuit al obiectivelor culturale cu minunile naturii, tot de la Roman se poate merge, într-o singură zi, pe traseul Cheile Bicazului – Lacul Roșu – Izvorul Muntelui. La Barajul Bicaz se fac plimbări cu vaporașul, între munți, într-o zonă cu peisaje incredibile. Apoi se poate urca spre Poiana Largului, de unde se merge spre Durău și spre Vatra Dornei. Dar traseul de o zi presupune întoarcerea din Poiana Largului spre Neamț, unde se ajunge la Cetatea Neamțului. Tot aici se poate vizita și mănăstirea Vovidenia și muzeul Sadoveanu. Mai departe, la întoiarcerea spre locul de cazare, se trece prin Humulești, unde se poate vizita casa memorială Ion Creangă și un parc tematic unic în România, unde copiii se pot îndrăgosti de personajele de poveste și chiar de literatură, după ce se fotografiază cu personajele din poveștile scriitorului.

Satul monahal de la Agapia

Un al treilea traseu posibil este Roman - Cetatea Neamțului – Agapia. „Sunt multe mănăstiri, dar Agapia este cea mai interesantă. Acolo pot fi admirate picturile lui Grigorescu, dar și expoziția de covoare tradiționale, țesute de mână, sau satul monahal, de lângă mănăstire. Tot acolo se poate vizita și casa de creație a lui Alexandru Vlahuță. El nu a locuit acolo, dar unul dintre părinții lui s-a călugărit acolo. El venea vara și își atrăgea toți colegii scriitori. Muzeul Vlahuță a fost amenajat chiar în satul monahal”, mai explică promotoarea turismului în Moldova. De la Agapia se poate merge spre Palatul lui Alexandru Ioan Cuza de la Ruginoasa, renovat recent și redat circuitului turistic. Apoi, o cină tradițională la Hanu Ancuței, înainte de întoarcerea la hotel, le va povesti turiștilor, chiar din farfurie, legendele locale legate de marele scriitor Mihail Sadoveanu și inspirația pe care aceste locuri i-au oferit-o, pentru cele mai cunoscute romane și nuvele.

Sadoveanu se citește din farfurie, la Hanu Ancuței

Istoria și literatura își dau mâna într-un obiectiv turistic deosebit de toate celelalte. Hanu Ancuței, cel care dă titlul cărții scrise de Mihail Sadoveanu, există în realitate, în județul Neamț, la numai 20 de kilometri distanță față de orașul Roman. Povestea hanului este mai puțin cunoscută publicului contemporan. Puțin știu că hanul va împlini în curând 300 de ani. „Prima dată, în 1718, hanul a fost construit așa cum arată acum. Prin 1920, era deja în ruină, nu s-au mai plătit impozitele și a fost confiscat de Casa Rurală. Familia Plugaru, care o avea pe Ancuța din povestirile lui Sadoveanu, l-a cumpărat de la Casa Rurală, dar nu mai era hanul de altă dată. Era deja o cocioabă cu patru odăi. În 1967, când a ajuns Ceaușescu la putere și au fost anii când s-a dezvoltat foarte mult turismul, el a trecut pe la Neamț și a dat dispoziție să se construiască pe același loc un han, așa cum era inițial. Pe vremea aceea se numea Rateș”, explică Nușa Chiriac. Hanul are două porți mari, ziduri foarte groase, de jumătate de metru lățime, respectând arhitectura de acum 300 de ani. Are două fețe, pentru că negustorii intrau cu căruțele și acolo făceau toate schimburile de mărfuri. Căruțele rămâneau jos, mesele era sus. Caii stăteau afară, iar negustorii rămâneau peste noapte în odăi. Practic, în 1968 a fost construit actualul han exact așa cum era în 1718, pe același loc. S-a păstrat până astăzi pardoseala și beciul, cu piatră de 300 de ani.

Casa lui Sadoveanu, de lângă schitul Vovidenia, i-a fost oferită scriitorului de episcopul Visarion al Moldovei și Basarabiei. Sadoveanu stătea foarte mult timp acolo și mergea adesea la Hanu Ancuței, să mănânce. Legenda locală spune că scriitorul era îndrăgostit de Ancuța, căreia i-a și dedicat romanul care poartă numele hanului. Chiar „Baltagul” a fost inspirat dintr-o întâmplare adevărată din zonă, pe care el a adaptat-o.