Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
A trecut ceva timp de cand echipajul velierului Phoenix, Marius si Catalina Albu, nu au mai dat semne de viata. Revenim cu stiri proaspete.
Luni 19 iulie ne-am intors in insulele Canare dupa o absenta de sapte luni. In acest timp am traversat Atlanticul spre insulele Caraibe, am navigat printre insule vizitand o parte dintre ele. Din insula Saint Martin am traversat din nou oceanul Atlantic indreptandu-ne spre insulele Azore. Am vizitat sase din cele noua insule ale arhipelagului si am plecat mai departe spre Madeira. Dupa un stop de o sapatamana am navigat spre Las Palmas intorcandu-ne in Gran Canaria. La ora 22:40 am pus ancora in dreptul plajei din Las Palmas.
Nu avem prea mult timp sa ne tragem sufletul. Sunt multe lucruri de rezolvat. Pe 29.07 plecam in Romania pentru o luna. In saptamana dinaintea plecarii am facut liste si bagaje. Marius a asternut pe caietul lui de sarcini tot ce avea de facut la barca pana la plecarea din Canare spre America de Sud. Eu am facut liste cu lucrurile pe care trebuia sa le ducem in tara si ce aveam de adus de acasa. Marius a scos de pe punte noua piese de inox (pahare) pe care trebuia sa le duca la Varna si sa le modifice. Eu am pus deoparte carti si haine de care nu mai aveam nevoie. Am facut doua bagaje bunicele: o geanta plina numai cu carti si o alta cu piese pentru barca, harti si ceva cadouri, cantarind singura 28 de kg.
In aceeasi saptamana am scos randa si am dus-o la un atelier pentru a-i adauga inca o tertarola; e o masura de prevedere pentru a o putea reduce la vanturile tari din Tara de Foc. Marius a scos pistonul hidraulic de la palanul ghiului si l-a dus la un magazin pentru a fi schimbat. Speram ca intr-o luna sa fie rezolvate aceste teme. Spaniolii se misca in doua viteze: incet si mai incet iar daca te enervezi nu rezolvi nimic.
Cu o zi inainte de plecarea in tara au venit din Milano Emilia si Massimo, prietenii cu care am petrecut Craciunul anul trecut. Vor sta la barca in lipsa noastra. De cum au sosit s-au interesat cat ar costa sa intram cu barca in marina: aproape 200 de euro pentru o luna. Pretul i-a incantat asa ca in jumatate de ora Phoenix era acostat la un ponton. A urmat apoi sedinta de instruire a noului echipaj si procesul de predare-primire. Am incheiat seara festiv cu o friptura si un vin bun. Toata lumea era multumita.
Joi dimineata (29.07) la ora 4 am plecat cu un taxi la aeroport. Dupa doua escale, una in Madrid si alta in Frankfurt, am ajuns seara la ora 23.30 in Otopeni. Primele surprize au fost neplacute: in locul gentii cu carti am primit un sac transparent de plastic in care erau carti aruncate la intamplare avand copertile sifonate. Cea de-a doua geanta in care erau si piesele de la barca nu ajunsese. Am facut reclamatiile de rigoare si am plecat dezumflati. Noroc cu prietenii Vicentiu si Dumitrita care ne-au asteptat la aeroport si ne-au mai descretit fruntile.
Au urmat patru saptamani pline de evenimente. Ne-am revazut familiile si prietenii. Am petrecut clipe minunate alaturi de cei dragi, ne-am incarcat bateriile. Ne-am facut toate poftele culinare incepand cu micii la gratar si berea de Harghita; a culminat cu sarmale si placinte poale-n brau. Dupa doua zile de la sosire a venit si geanta intarziata. Marius a facut un drum la Varna si a rezolvat problema paharelor de inox. In ultima saptamana am fost invitati la redactia Jurnalului National, unde am avut o intalnire cu domnul Zaschievici. Duminica (29.08) am participat la o emisiune in direct la Radio Romania Actualitati.
Ultimele zile au fost destinate evident bagajelor. Ca sa fie sigur ca nu se mai pierd, Marius a luat paharele de inox in bagajul de avion; a fost distractiv sa le scoata la fiecare poarta de control. Nu stiau oamenii ce sunt. Nu stiu cati mai cara ca noi telemea bulgareasca in cutii de tabla si sunca afumata la bagajul de cala. Slabiciuni omenesti care ingrasa!
Marti (31.07) am ajuns din nou in marina. Prietenii ne asteptau. Barca era in regula, ba chiar mai curata decat o lasasem noi. Emilia a gatit pentru noi paella, mancare traditionala spaniola constand din fructe de mare si orez. Am povestit fiecare ce am facut in luna care a trecut.
De miercuri (1.09) am intrat in programul obisnuit de rezolvat probleme la barca. Am mers la biroul marinei si am achitat pentru inca doua saptamani. Joi (2.09) Marius si Massimo au ridicat trei pachete primite la posta. Pachetele, trimise de Bogdan, fiul lui Marius, contineau: hublouri, o ancora de furtuna cu 120 de metri de parama, o alta parama de 50 de metri, pompa de apa sarata pentru motor cu tot cu garnituri si alte maruntisuri. Vineri dimineata (3.09) Emilia si Massimo si-au luat zborul. Noi am continuat cu rezolvarea problemelor. In aceeasi zi Marius a fixat celebrele pahare de inox la pontili. A reusit sa inlocuiasca si cablul de inox de la balconul din tribord. Eu incerc sa ordonez lucrurile in barca. De la atatea pachete si bagaje interiorul arata ca un depozit.
Sambata (4.09) ne impartim sarcinile. Eu merg sa cumpar mancare pentru doua zile in timp ce Marius ramane sa schimbe hubloul din prova. Dupa-amiaza Marius schimba pistonul hidraulic de la palanul ghiului care a sosit dimineata. Inca un punct bifat de pe lista lunga cu probleme de rezolvat.
Duminica (5.09) Marius decupeaza peretele bucatariei care da in cockpit si fixeaza un hublou mic care se poate deschide. E foarte util in timpul navigatiei cand celelalte hublouri stau inchise. Nu suntem singurii care muncim duminica. Un vecin de ponton de nationalitate germana pe nume Axel are o misiune foarte importanta: fixeaza catargul la yachtul de aluminiu cumparat de curand. Seara suntem invitatii lui impreuna cu alti trei navigatori la o bere si o pizza. Discutiile au fost evident despre barci si navigatie.
Au urmat alte doua zile (6-7.09) in care Marius a finalizat lipirea hublourilor, a unui buzunar din cockpit precum si un nou petic la dinghy. Miercuri (8.09) avem invitati la cina. Tanarul Axel de pe "Gudrun". Am pregatit o friptura la cuptor. Ne spunem fiecare povestea. Musafirul nostru a lasat o afacere de succes in computere si ales navigatia. Considera ca varsta de 33 de ani este potrivita pentru aventura si cunoastere. A cumparat o barca metalica in Germania. A navigat cu "Vespina" pana in Las Palmas. A acumulat experienta suficienta pentru a intelege ca nu aceea este barca ce si-o doreste. A gasit in Canare o alta barca, de aluminiu, pe care a cumparat-o la un pret bun. Acum lucreaza la ea. Planul lui este sa navigheze pana in Caraibe si de acolo mai departe. Noi ii povestim despre proiectul nostru, vizionam filme facute de Marius si doua episoade din serialul "Panzele sus".
Joi (9.09) Marius desface cuseta din tribord pentru a fixa niste cabluri. Lucreaza din greu pana dupa-amiaza. Seara suntem invitati la cina la Axel. A pregatit o salata si paste. E randul lui sa ne arate filme facute de el. Subiectul predilect: scufundarile.
Vineri (10.09) Marius incepe revizia motorului. Constata ca are nevoie de o piesa si pleaca in cautare. Asa se intampla mai mereu: daca vrei sa fixezi o piesa ai nevoie fie de suruburi, fie de nu stiu ce solutie de lipit care tocmai s-a terminat. Multe zile se pierd cu umblatul dupa ceva, un fleac!
Sambata (11.09) mergem la cumparaturi. Axel a inchiriat o masina si ne-a invitat sa mergem impreuna intr-o zona comerciala situata in partea de vest a insulei. Actiunea "shopping" a durat cinci ore. Ne-am intors la barca incarcati cu obiecte: saci de dormit de melana, perne, conserve si alimente. Am descarcat totul si apoi am pregatit o cina pentru trei in mare viteza: friptura de pui cu salata de varza. Am vizionat iar filme, productii personale.
In saptamana care a urmat (12-19.09) am continuat cu reparatiile. Joi (16.09) am dus barca la un dig in santier. A venit o echipa si a sudat cadrul metalic care se rupsese in timpul ultimei traversade. Duminica (19.09) am montat randa pe catarg, prilej de bucurie pentru noi. Se apropia ziua plecarii. Am stabilit ca miercuri (22.09) sa parasim Las Palmas. Am facut alte liste, pentru aprovizionare, de care ne-am ocupat in zilele care au urmat. Vremea a amanat plecarea cu o zi. Miercuri am cumparat alimente de la supermarket.
Joi dimineata (23.09) am fost la piata de unde am cumparat 15 kg de cartofi, 5 kg de ceapa, morcovi, rosii, mere, portocale, lamai. Facem o aprovizionare serioasa. Cu ce am cumparat acum trebuie sa rezistam pana in Brazilia. Marius stie din experienta ca in insulele Capului Verde nu vom gasi mare lucru. Abia la ora 15 reusim sa ne dezlegam de la ponton. Axel ne insoteste pana in partea cealalta a marinei, la pontonul de unde luam motorina. Umplem bidoanele cu motorina si tancurile. Plina de talent cum sunt, reusesc sa scap cativa litri de motorina in santina in timp ce umpleam tancul mic. Marius a scos bombanind motorina din santina si a facut un ultim dus. Ne luam ramas bun de la Axel. In sfarsit ne dezlegam de la ponton. Suntem bucurosi ca incepem o noua calatorie. Vom traversa Atlanticul indreptandu-ne spre Brazilia. In prima etapa vom strabate 836 de mile pana in Capul Verde.
Dupa ce am iesit din zona portului Marius opreste motorul si ridica randa. Vantul e la 12-15 noduri din sector nordic. La ora 20 vantul se intareste la 20-22 de noduri. Incepem programul obisnuit de navigatie. Marius se odihneste pana la ora 23 si apoi intra de cart. Nu mult dupa ce si-a inceput cartul se produce o ampanare. Randa trece din babord in tribord cu violenta. Marius incearca sa impiedice ampanarea tinand piciorul pe palanul ghiului. Forta este mare si Marius se alege cu o mare vanataie la laba piciorului.
Spre dimineata (24.09) vantul slabeste dar raman valuri din toate directiile. Marius porneste motorul. Constata ca motorul scoate mult fum, prilej de ingrijorare. In cursul zilei vantul a fost capricios, asa ca ne-am deplasat cand cu vele cand cu motorul. Dupa-amiaza am pregatit un bors cu carne de vita, o bunatate. Seara am petrecut-o amandoi in cockpit; aveam un vant din travers, oceanul era linistit. E o noapte frumoasa cu Luna Plina. Se aude doar fosnetul valurilor; barca pluteste usor, vorba cantecului. Au fost rare noptile de acest fel in ultimul an de navigatie.
Sambata (25.09) se instaleaza calmul plat. Pornim motorul dar fumul negru pe care il scoate motorul ne pune serios pe ganduri. Marius cauta tot felul de explicatii. Pana la urma pune scara si se scufunda sa vada daca nu s-a prins ceva la elice. Nu s-a prins nimic dar e plina de scoica depusa in perioada cat am stat in ancoraj si in marina. Dupa patru scufundari Marius reuseste sa curete scoica. Profitam de calm si facem si o baie cu apa sarata. Dupa ce a fost curatata elicea, motorul merge mult mai bine. Dupa-amaiaza vine o briza din VNV. Marius deroleaza focul mare. Pregatesc cina: friptura de pui cu mujdei de usturoi si cartofi prajiti. Ridicam spinnakerul ca sa mai castigam un nod. Punem masa in cockpit si mancam de parca am fi in ancoraj. Am navigat cu spinnakerul pana a doua zi (26.09) dimineata. La ora 6 l-am trezit pe Marius. Vantul se intarise si trebuia sa dam jos spinnakerul. La 16:30 ridicam din nou spinnakerul pe care il strangem la ora 21. La cina am pregatit supa de pui thailandeza.
Luni (27.09) vantul se intareste la 20 de noduri. Dimineata prindem un peste nu prea mare asemanator cu dorada. Nu l-am gasit in determinator. Il vom manca oricum. Navigam cu ambele focuri derolate, vantul din sector NE la 18-20 de noduri. In meniu avem chinezarie cu pui. A doua zi (28.09) avem aceeasi alura a vantului. Mai prindem un peste ca cel din ziua precedenta. Il mancam prajit cu mujdei si mamaliga. Pe inserat se apropie un petrel, o pasare asemanatoare unui sticlete, si se asaza pe un sart. Mai tarziu s-a retras intr-un buzunar din cockpit. Acolo si-a petrecut toata noaptea. I-am respectat somnul. Miercuri (29.09) vantul a fost din NE la 22-24 de noduri; oceanul e agitat, valurile au 2,5-3 metri. Seara prindem un peste de un metru lungime, subtire, prevazut cu o gura cu dinti ascutiti, specifica pestilor rapitori. Se numeste: barracouta si este din familia baracudelor. L-am curatat si l-am bagat la frigider. Joi (30.09) la ora 13 vedem prima insula din arhipelagul Capului Verde, Santo Antao.
Insulele Capului Verde se afla situate in oceanul Atlantic, la 850 de mile de insulele Canare si la 325 mile de coasta de vest a Africii. Arhipelagul este format din zece insule mari si patru insule mai mici, toate de origine vulcanica. Insulele sunt muntoase, cu numeroase cratere. In ciuda denumirii ,Capul Verde este desertic. Istoria spune ca la momentul descoperirii arhipelagului de catre portughezi, in jurul anului 1450, insulele erau verzi, acoperite de paduri. Despaduririle masive pentru extinderea agriculturii au dus la aspectul desertic din ziua de azi. Pustiu e si in buzunarele localnicilor. Oamenii sunt saraci, majoritatea practica o agricultura chinuita cultivand porumb, cartofi dulci, banane, portocale.
Vizita noastra se limiteaza la o singura insula, Sao Vincente, avand capitala in orasul Mindelo. Joi (30.09) la ora 18 am ancorat in golful Porto Grande, Mindelo. Orasul este al doilea ca marime din Capul Verde. Mai sunt cateva barci in ancoraj. Alaturi de noi e o barca suedeza cu un navigator solitar. Seara am ramas la barca. A doua zi (2.10) am coborat dinghyle si ne-am dus la mal, de fapt la un ponton al marinei din Mindelo. Marina dateaza din 2004 si este condusa de un german. Preturile sunt foarte piperate; pentru o barca de 10 m costul este de 28 de euro pe zi. Pentru a putea lasa dinghyle la ponton trebuie sa platim 3 euro pe zi. Nu avem ce face si dam obolul. Vecinul suedez ne-a instruit in privinta securitatii barcii. Ne-a spus sa nu lasam yachtul nesupravegheat in cursul noptii ca vin localnicii la furat, fie cu barca, fie inot; sa lasam dinghyle la pontonul marinei ca este pazit, altfel riscam sa il fure de pe plaja.
Am facut prima incursiune in oras. Pentru Marius nu este prima vizita. El a mai fost in Mindelo in ianuarie 1995 si in februarie 1998. Am strabatut cateva strazi , am vizitat piata si cateva magazine. Pentru a putea face cumparaturi aveam nevoie de bani, normal. Moneda nationala este escudosul, asa ca am cautat sa schimbam euro. La banca erau niste comisioane cam mari, asa ca am schimbat la... farmacie. Pontul ni-l daduse o frantuzoaica de la o barca vecina. Gama produselor alimentare si industriale nu este foarte bogata. Majoritatea lor sunt importate, asa ca e firesc sa coste si mai mult. Am cumparat piept de pui, ceva bere locala si paine. Am intrat la internet sa verificam mesajele, apoi ne-am intors la barca. Sambata (3.10) ne-am dus din nou in oras, am fotografiat si am mai facut ceva cumparaturi alimentare pentru doua zile. Duminica am ramas acasa. Marius a aranjat trusa cu sculele de pescuit, operatiune de importanta maxima. Pestele este principala sursa de hrana pentru noi.
Luni (4.10) am mai schimbat ceva bani la farmacie si am facut aprovizionarea pentru noua etapa a calatoriei. Am cumparat paine, oua, branza de capra, piept de pui. Marti (5.10) incheiem vizita in Capul Verde. Vom naviga peste 1.600 de mile traversand oceanul Atlantic pana in Brazilia. Traversada va dura aproximativ 16-20 de zile in functie de vanturile pe care le vom intalni. Sa speram ca vom avea o navigatie placuta si sigura. Expeditia continua.
