Tren de plăcere în Africa "neagră" (VIII)

Oraşul ● Şcoli, safari, pantofari
Povestea Arushei continuă. Dar, ca orice poveste, trebuie să se mai şi termine. Pentru că mai sînt şi alte oraşe sau aşezări pe lungul drum ce se întinde pînă la trenul mult-visat.

Oraşul ● Şcoli, safari, pantofari
Povestea Arushei continuă. Dar, ca orice poveste, trebuie să se mai şi termine. Pentru că mai sînt şi alte oraşe sau aşezări pe lungul drum ce se întinde pînă la trenul mult-visat.

17 februarie

(însemnările Alinei – continuare)

"Da uniforma. Bluze albe şi pantaloni sau fuste bleumarin ori gri... depinde de şcoală. În Arusha, majoritatea copiilor merg la şcoală, la liceu... apoi mai departe. Cei care vor urma colegiul se duc în oraşe mai mari sau chiar peste graniţă. Sînt şi aici oameni care muncesc pentru a-şi trimite copiii la şcoli înalte. Şi se duc şi apoi se întorc, se întorc să-şi ajute părinţii, să se ajute pe ei, să-i ajute pe ceilalţi, să creeze o viaţă mai bună. Nu în toată Tanzania merg copiii la şcoală, deşi şcoli vezi cam în toate cătunele. «Schule» vezi peste tot. Cîte o cocioabă dărîmată, dar cu «firma» Schule. Reminiscenţe de la ocupaţia temporară a germanilor. Nu peste tot copiii sînt norocoşi ca în Arusha.

Am colindat două zile prin oraş şi împrejurimi, am făcut chiar un drum înapoi la Kilimanjaro – un oraş mai frumos, mai elaborat, dar care nu pulsează de viaţă. La Kilimanjaro, oamenii se opresc pentru munte. La Arusha vin pentru a porni în aventura africană numită safari (pentru că Arusha este şi punctul de pornire în majoritatea safari-urilor, oraşul fiind situat la 25 de kilometri de Parcul Naţional Arusha şi la 50 de kilometri de Rezervaţia Naturală Kilimanjaro).

Parcul Naţional Tarangire este prima oprire în cadrul safari-urilor organizate. Parcul se întinde pe o suprafaţă de 2.850 kilometri pătraţi, de-a lungul rîului Tarangire, oferind peisaje minunate, cu baobabi şi salcîmi. Parcul este cunoscut mai ales pentru populaţia numeroasă de elefanţi şi feline, dar se pot vedea şi zebre, antilope gnu, elani, porci sălbatici, precum şi multe specii de păsări. Tot aici se pot observa faimoşii lei căţărători. Urmează aria de conservare Ngorongoro, care prezintă spectacolul celei mai mari căldări vulcanice din lume (19 kilometri diametru), populată de peste 25.000 de animale: antilope, zebre, gazele, bivoli, elefanţi, hipopotami, lei, gheparzi, leoparzi şi stoluri imense de flamingo.

Altă oprire preferată a ghizilor «arushieni» este Parcul Naţional Serengeti. Unde se află situl arheologic Oldupai Gorge, renumit pentru faptul că aici s-au descoperit cele mai vechi urme ale humanoizilor primitivi, datate cu 3,6 milioane de ani în urmă. Parcul Serengeti, al cărui nume în maasai înseamnă «cîmpie fără sfîrşit», este un imens platou neted, acoperit cu iarbă, cunoscut cu precădere pentru migraţia antilopelor gnu, dar pot fi zărite şi turme de elefanţi, bivoli, hipopotami şi crocodili. Speciile de pradă sînt şi ele prezente: lei, leoparzi, gheparzi, dar şi diferite specii de maimuţe, struţi şi pasărea paradisului.

Arusha este o destinaţie de vacanţă foarte apreciată, atît datorită temperaturilor moderate (13-30 grade Celsius), cît şi datorită apropierii de marile rezervaţii din nordul Tanzaniei. Să nu uităm de frumosul Arusha Hotel, construit în 1927 de un «cultivator» american de cafea. Hotelul este convenabil situat în zona centrală a oraşului – zonă a cumpărăturilor şi a afacerilor. În resortul acestui hotel se află grădini splendide, ce te duc cu gîndul la faptul că nu te afli într-un hotel, ci... într-un tablou! Iar grădinarii au mare grijă de speciile de plante ce îşi răsfaţă splendoarea în acest resort. Ca o notă de umor, unul dintre ei avea o pasiune specială pentru violeta africană. Dacă e să mă gîndesc la interesanta ei istorie (a fost descoperită în 1892 de ofiţerul german Baron Walter von Saint Paul-Walter, administrator de colonie a Germaniei în teritoriul est-african al regiunii Tanzania), grădinarul e de înţeles.

Totuşi, lăsînd luxul la o parte, nicăieri nu am văzut atîţia croitori şi pantofari lucrînd pe trotuarele Arushei, şi aveau de lucru, nu glumă...

Mi-am propus ca într-un viitor nu foarte îndepărtat să mă întorc aici, înrolată într-o misiune de ajutorare... Cine ştie… Am scris deja mult despre Arusha, mijesc zorile, iar noi ne pregătim pentru o nouă provocare numită Zanzibar."

Va urma