Tren de plăcere în Africa neagră (XIX)

Ne dorim o întoarcere în timp în epoca vechilor sultani? Vrem, nu vrem, ne dorim, deoarece ajugem în sfîrşit în mult-doritul Oraş de Piatră – Stone Town al Catincăi. După vizitarea istoricului oraş vom spune “La revedere, Zanzibar”.

Ne dorim o întoarcere în timp în epoca vechilor sultani? Vrem, nu vrem, ne dorim, deoarece ajugem în sfîrşit în mult-doritul Oraş de Piatră – Stone Town al Catincăi. După vizitarea istoricului oraş vom spune “La revedere, Zanzibar”.

 
19 februarie(în cursul zilei)
Case albe construite din piatră, turnuri circulare, mirifice străduţe albe, uşi de lemn sculptate cu mare măiestrie, balcoane suspendate şi ferestre ce-ţi răscolesc sufletul. Toate acestea se află în Oraşul de Piatră (Stone Town).

Cum ar putea o fereastră să-ţi răscolească sufletul? Ei bine, Oraşul de Piatră îmi  înmoaie inima cu o extraordinară fereastră bleu-vernil (foto), în spatele căreia se alintă o perdeluţă cu trandafiri muştar. O simplă fereastră, dar parcă ruptă dintr-o pictură, parcă rătăcită în nebunia unei lumi complexe. O fereastră care mă trage spre ea, mă invită să intru în frumoasa lume a trandafirilor muştar. Mă trezeşte la realitate Catinca. Îmi spune că am ferestre la cap, că nu dau atenţie, citez, “acestui loc încărcat de istorie”. OK, Catinca! “Stilul arhitectural tipic swahili este dominat de stilul arab regăsit la uşile din lemn, dar şi de stilul indian şi cel tradiţional african, cu puternice influenţe europene!” Bineînţeles că i-am turuit rapid fetei mele dintr-un ghid, ca să nu mă acuze de cai verzi pe... ferestre! Şi, bineînţeles, ca să o enervez, îi vorbesc puţin despre... uşi! Deoarece Oraşul de Piatră se mîndreşte cu o colecţie de peste 500 de uşi sculptate în lemn (cea mai veche avînd o vechime de peste 300 de ani).

Acum, sincer, oraşul este genial. Stone Town a fost declarat moştenire culturală universală, sub patrimoniul UNESCO. Nici n-avea cum să fie altfel, deoarece istoria Zanzibarului a fost scrisă de multe naţiuni cotropitoare, vestigiile stînd mărturie. Două edificii domină impozant oraşul “împietrit”. Unul este Casa Minunilor – un palat construit de sultanul Barghash în 1883, de altfel prima clădire care a avut electricitate şi ascensor în Africa de Est. Celălalt este fortul arab din secolul al XVIII-lea, transformat ulterior în biserică de portughezi. Ajungem, cum ne propuseserăm, şi la casa lui David Livingstone – celebrul medic scoţian, misionar şi explorator al Africii Centrale şi de Est. Mare om, pe bune! Provenea dintr-o familie nevoiaşă şi a lucrat într-o ţesătorie de la vîrsta de 10 ani, urmînd în paralel şi cursuri serale, deşi ziua de lucru era de 14 ore! După o prolifică activitate în “domeniile” menţionate mai sus a murit în Zambia, iar inima sa a fost îngropată sub un arbore mvula, aproape de locul morţii. Trupul şi jurnalele sale de călătorie au fost transportate pe braţe mii de kilometri din Zambia pînă în Anglia de cîţiva dintre oamenii săi credincioşi, pentru a fi îngropate la Westminster Abbey. Ce vremuri!

Mai respirăm un pic, ne luăm cîte o marguerita. Nu ne duce mintea să ne luăm altceva, “cotropiţi” fiind atît de măreţia vechiului oraş, cît şi de zumzetul mulţimii care îşi lăfăie nimicurile prin bazare. Ne întoarcem la hotel. În cîteva minute, bagajele sînt strînse şi ne pregătim să plecăm spre aeroport. O ultimă fotografie lîngă o fată ciocolatie (care face parte din personalul hotelului) cu zîmbet zanzibarez. 

La revedere, Zanzibar, urmează Dar Es Salaam, ultimul popas înainte de Marea Aventură, respectiv TRENUL!

 
(va urma)