Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Este cazul ca și noi să ne schimbăm strategia. După ce am scris 11 articole, în 11 săptămâni consecutive, este lesne de înțeles că am fost o voce grea în sprijinirea acestui program în favoarea românilor și nu vreau să mai aud vorbe rele despre românii ajunși în America. Cu siguranță, noua administrație americană în amplul raport pe care îl va face va lua în seamă și atitudinea noastră, ca o tribună de la care dumneavoastră v-ați informat și v-ați spus părerea. Toate statisticile sunt în favoarea noastră și „suspendarea suspendării” va veni curând, sunt convins.
În mesajele primite m-ați întrebat de ce am dat exemple de români care au greșit. Păi, cred că trebuia să cunoașteți în primul rând regulile și punctele unde se poate greși. În America se ajunge ușor, fie cu viză clasică, fie cu programul fără viză. Așa cu am mai spus, fără o bună informare America îți poate lua mințile. Fie la o simplă plimbare prin Manhattan, fie după o plimbare prin Beverly Hills, fie după o plimbare pe Hollywood Bulevard – cel cu stelele vedetelor.
Da, am întâlnit și români fericiți, stabiliți legal în America, care au știut la ce vin și de ce vin în SUA. Un exemplu poate fi o pereche de fini ai mei. Au venit sponsorizați de mine, după cum era atunci regula. N-au pierdut timpul și, după o săptămână, și-au găsit job. Au pornit de jos. Și el, și ea. Munceau amândoi 12 ore pe zi, iar după doar un an s-au așezat la casa lor. El a continuat să lucreze din greu, iar fina a născut un copil. Au mai trecut doi ani. Cu banii strânși și un mic împrumut bancar, finul a cumpărat, în rate, un camion și a început cărăușia cu el la volan. Apoi a cumpărat un al doilea camion și a devenit un mic transportator. Clienții îl știau de om serios și extrem de flexibil la comenzi. Au trecut anii și acum finii mei au o afacere prosperă, sunt transportatori cunoscuți, au doi copii la școală și sunt americani onești cu acte în regulă. La fel ca ei sunt zeci de mii de familii de români în America.
De asemenea, am cunoscut un bucătar, care m-a impresionat. Sosit la începutul anilor ’90. Și el a luat-o de jos, de la spălat vase într-un restaurant, apoi a urcat la treburi mai complexe. Iată ce mi-a povestit despre cum „s-a privatizat”: „Într-o zi i-am spus patronului că aș merita o mărire de salariu. Mi-a răspuns «OK, o să-ți dau ceva bani în plus, însă îți fac acest favor o singură dată. Și nu uita un sfat foarte important. Diferența dintre noi este că eu muncesc pentru mine, pe când tu muncești tot pentru mine. Dacă vrei mai mulți bani? Muncește și tu pentru tine. Te pricepi în bucătărie. Deschideți propriul restaurant și îți vei da câți bani vrei tu». Așa am și făcut. Am deschis un restaurant, «Maria», după numele soției. La început munceam mult mai mult decât la fostul restaurant, însă, de data asta, munceam pentru mine. Acum am angajați, am extins locația și pot spune că sunt mulțumit”. Mulțumit am fost și eu, ca un client. O ciorbă de perișoare ca-n țară, sarmale ca-n țară și mai ales mămăliga m-au făcut să mă simt ca pe valea Buzăului meu natal.
Dragii mei, noi ne vedem vinerea viitoare cu sănătate, în pace și siguranță. Doamne Ajută!
Citește pe Antena3.ro
