Voiaj în Africa septentrională (I)

Călătoria Algeria-Tunis-Nisa
Voiajul în Algeria-Tunis are un caracter cu totul particular, deoarece venim în contact cu populaţii de rase şi civilizaţii cu totul diferite de acelea pe care le întâlnim în Europa.
Spectacolele pe care le oferă viaţa indigenă, observarea societăţii musulmane stârnesc desigur cel mai mare interes, totuşi opera de colonizare pe care Franţa a început-o de aproape un secol prezintă o importanţă covârşitor de mare.

Din punt de vedere al artelor, Africa septentrională este mai ales bogată în ruine antice răspândite cam peste tot, evocând în deosebi opera considerabilă pe care romanii au desfăşurat-o în aceste ţinuturi.

Câteva muzee arheologice de primul ordin au adunat colecţii de artă din cele mai importante.

Destul de interesante, dar mai puţin numeroase sunt monumentele arabo-berbere şi turce, care vor evoca turistului o lume cu totul diferită, de un orientalism special modificat de influenţele locale.

Cea mai mare parte a acestor mărturii a civilizaţiilor trecute sunt în sfera marilor oraşe actuale, care interesează mai ales prin cartierele lor indigene, adesea denaturate sub influenţa vieţii moderne.

Din punct de vedere pitoresc, Algeria şi Tunisul oferă o remarcabilă varietate de zone şi aspecte, începând cu ţărmul mării şi al munţilor care se întretaie cu stepele înaltelor platouri şi apelor sahariene.

Frumuseţea, claritatea şi puterea luminii, vegetaţiile stranii, originalitatea scenelor şi a indigenilor dau acestor ţinuturi un carcacter şi un colorit cu totul seducător.

Din punct de vedere al colonizării, ne vom putea face o idee destul de puternică despre influenţa pe care a exercitat-o Franţa în mai puţin de un secol asupra acestor ţinuturi pe care le găsise fără drumuri şi fără poduri, cu solul foarte puţin fertil, cu câmpiile mlăştinoase şi neigienice, cu tufişuri de nepătruns şi cu populaţii care se războiau între ele. Franţa a organizat această ţară, creând mii de sate în care colonii franceze fac educaţie ţăranilor indigeni, a căror viaţă prosperă se poate deduce şi din faptul că numărul lor a crescut în proporţii considerabile, deoarece s-a triplat în acest interval de timp.


ALGER
Traversarea de la Marsilia la Alger, circa 755 km., se face cu vaporul rapid în 26-28 de ore, traiectoria trecând prin insulele Berbere. Ora algeriană este aceeaşi ca a Europei Orientale (aşa scria acolo, da n-ar trebui să fie Occidentale?), adică aceeaşi cu cea a Franţei.

Oraşul cu o populaţie de 214 920 locuitori, dintre care 159 649 sunt europeni, este capitala Algeriei (1 866 714 locuitori dintre care 307 195), reşedinţa Guvernatorului General şi a şefilor serviciilor publice şi militare ale departamentelor.

Din cauza configuraţiei terenului ca o bandă îngustă plană de-alungul litoralului, mărginită imediat în spate de înălţimi, Algerul se întinde numai pe o suprafaţă de 16 km., de la nord la sud.

Temperatura destul de dulce în timpul iernii, 12 grade fiind mijlocie în timpul lunii celei mai friguroase, şi necoborând niciodată sub 0 grade, face ca Algerul să fie o admirabilă staţiune hibernală.

Centrul oraşului este "Place du Gouvernement" în care converg toate arterele principale ale oraşului şi unde este de admirat statuia ducelui d'Orleans.

Pe una din loturile acestei pieţe se află construită Mosquée de la Pêcherie şi La Grande Mosquée.

Mosquée de la Pêcherie este importantă prin faptul că în cancelaria muftiului se găseşte un splendid manuscript al Coranului, trimis la începutul secolului al XVIII-lea de un sultan din Constantinopol unui Paşă din Alger.

La Grande Mosquée este cea mai veche din Alger, consacrată ritului malequit, ritul cel mai răspândit la musulmanii din Africa de Nord.

În mica "Place de la Cathédrale" se ridică catedrala Saint Philippe, palatul guvernatorului şi vechiul Palat de L'Archevéché (tipul clasic al casei maure din Algerul turc).

În apropiere, în Rue d'Etat Major se află situată "Biblioteca naţională", una dintre cele mai frumoase clădiri în stil maur din Alger, care conţine 40 000 de volume şi 2000 de manuscrise arabe, turce şi berbere.

Palatul de vară al guvernatorului este o construcţie în stil maur modern, aflată în mijlocul unui parc cu esenţă mediteraneană şi tropicală.

Bois de Boulogne este grădina cu esenţe tropicale. Aici se poate vedea ce perfecţiune şi rară frumuseţe pot atinge diferitele desişuri de plante tropicale cu foi late şi lucioase, boschetele de palmieri şi aleile de ficuşi elastici.

El Biar este un sat foarte cochet, situat la 5 km de Alger, aşezat pe un platou păduros de unde se poate vedea în întregime micul golf al Algerului şi Kabylia. Golful este interesant de văzut printre multele case şi vile în stil maur, aşezate în poziţii pitoreşti.


DIN ALGER LA BOU SAADA
Traiectoria cea mai interesantă şi cea mai scurtă este şoseaua ce pleacă din Alger şi trece prin l'Arba, Aumale, Sidi Aissa. Distanţa este de 243 de km. şi se parcurge cu autobuzul cam în 12 ore.

La kilometrul 246 dăm peste bancul de nisip al Bou Saadei, lat de 2 km, după care se trece peste un pod metalic. Pe dreapta, nisipul dunelor a fost fixat cu mari dificultăţi prin plantaţia de palmieri.

Bou Saada este un nume ce înseamnă loc al fericirii, centru indigen de 5827 de locuitori, dintre care 718 europeni şi 600 israeliţi.

De vizitat cele 3 moschei: Ouled Attik, D'En Nakhla şi Des Mouamine.

În magazine sunt de remarcat bijuterii curioase în argint, haikuri de lână şi mătase, fularuri şi covoare de lână pură fabricate de arabi.
Oaza udată de apele Bou Saadei este una din cele mai atrăgătoare, cu cei 10 000 de palmieri.


DIN BOU SAADA LA BISKRA
E drumul cel mai frecventat, de circa 205 km, care trece prin Ras Chaiba, Ain Smara, Ain Maloh, barajele Chairului, Bordj de l'Aghe, ruinele romane din El Garaa, Bon Mellel, Col de Ros Chaiba, Sadouri, Bir Naam, Fougale, Tolga şi în fine Biskra.


BISKRA
Oraş cu o populaţie de 16 470 locuitori, din care 1756 europeni, este o staţiune de hibernaj foarte frecventată, cu o climă foarte agreabilă în timpul iernii, temperatura variind între minim 5 grade şi maxim 16. Soarele străluceşte mai întotdeauna, iar ploile sunt foarte rare. Sezonul începe în noiembrie şi se sfârşeşte în aprilie.

Strada principală a oraşului este Rue Berthe, legând gara cu drumul Touggourtului.

Statuia cardinalului Lavigerie, lucrată de Falguière se înalţă destul de frumoasă la intersecţia bulevardului Mac Mahon cu Avenue de Lacroix.

Place du Marché este un loc interesant de vizitat dimineaţa, oferind un spectacol dintre cele mai curioase şi variate.

Cazinoul de pe bulevardul carnot este în stil maur, în mijlocul unei frumoase grădini.

În Biskra sunt de remarcat superbele răsărituri şi apusuri de soare.

Vila de Bénévent şi grădina London, situate la sudul oraşului, pe drumul Touggourtului, este o minunată seră în aer liber, unde sunt cultivate cu cea mai mare grijă esenţe dintre cele mai diferite: dafini roz şi albi, glicine, belonbras, chiparosi, etc.

Oaza este partea cea mai interesantă de văzut şi se întinde pe o suprafaţă de circa 13 008 hectare, cu o pădure de circa 150 000 de palmieri şi mai multe mii de arbori fructiferi, cu sate sărăcăcioase şi construite din cărămidă uscată la soare.
Excursia de recomandat este la Sidi Okba.