Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Mulți oameni folosesc cele două denumiri ca și cum ar fi sinonime, dar adevărul este că, deși ambele păsări fac parte din aceeași familie misterioasă a Strigiformelor, între ele există câteva diferențe subtile, dar fascinante.
1. Bufnița – doamna înțeleaptă a nopții
Bufnița este, probabil, cea mai cunoscută dintre păsările de noapte. Face parte din familia Strigidae, care include peste 200 de specii răspândite pe toate continentele (cu excepția Antarcticii).
Când spui „bufniță”, te gândești la acea pasăre cu ochi mari, galbeni sau portocalii, care te privește fix din întuneric – simbol al înțelepciunii, al vigilenței și, în mitologie, al zeiței Atena.
Caracteristici:
-
Cap mare și rotund, cu un disc facial bine conturat.
-
Ochii foarte mari, orientați frontal – oferă o vedere binoculară excelentă.
-
Penaj moale, care îi permite să zboare aproape fără zgomot.
-
Emite sunete variate: „uhu-uhu” sau fluierături scurte.
Bufnițele pot fi de mai multe feluri – de la bufnița polară (Bubo scandiacus) la cea mare de pădure (Bubo bubo), simbol al misterului nocturn.
2. Cucuveaua – micuța vecină superstițioasă
Cucuveaua, în schimb, este o rudă apropiată, dar aparține unui alt gen: Athene noctua (cucuveaua mică). Este o pasăre mai mică decât bufnita, cu un aspect drăgălaș, dar o reputație… destul de controversată.
În folclorul românesc, cucuveaua a fost asociată cu prevestirea morții, din cauza cântecului ei strident, asemănător unui țipăt repetitiv, care se auzea adesea noaptea, în tăcerea satelor.
Caracteristici:
-
Mult mai mică decât o bufnită (doar 20–25 cm).
-
Are ochi galbeni și un penaj maroniu-deschis, cu pete albe.
-
Trăiește aproape de oameni – pe acoperișuri, hambare, turnuri, ruine.
-
Cântă des noaptea, iar sunetul ei este mai ascuțit: „cu-cu-véééă”.
De fapt, cucuveaua este o pasăre utilă – se hrănește cu rozătoare și insecte, ajutând la menținerea echilibrului ecologic. Superstițiile legate de ea sunt doar povești transmise din bătrâni, născute probabil din frica de necunoscut.
3. Pe scurt: diferențele esențiale
| Caracteristică | Bufniță | Cucuvea |
|---|---|---|
| Familie | Strigidae | Strigidae (gen Athene) |
| Dimensiune | Mare (până la 70 cm) | Mică (20–25 cm) |
| Sunet | „Uhu-uhu” | „Cucu-véă” sau strigăt ascuțit |
| Habitat | Păduri, munți, câmpii | Aproape de sate și orașe |
| Reputație populară | Înțeleaptă, misterioasă | „Adu-nenorocul” (superstiție) |
| Simbolism | Cunoaștere, vigilență, protecție | Noapte, semn misterios, avertisment |
| Activitate | Strict nocturnă | Nocturnă, uneori activă și la amurg |
4. Mituri și simboluri
În Grecia Antică, bufnita era simbolul zeiței Atena, protectoarea înțelepciunii și a orașului Atena. De aceea, până astăzi, imaginea bufnitei apare pe monedele elene.
În schimb, cucuveaua, în tradiția românească, a fost privită cu teamă. Se spunea că dacă „cântă cucuveaua la casa cuiva”, în acea familie urmează o veste proastă.
Realitatea? Cucuveaua cântă doar pentru că… își apără teritoriul sau își cheamă partenerul. Nimic supranatural, doar instinct biologic.
5. Așadar, pe cine auzi noaptea?
Dacă auzi un „uhu-uhu” adânc, e cel mai probabil o bufniță mare, retrasă prin păduri.
Dacă auzi un „cucu-vééă” strident, venind de pe un acoperiș, e aproape sigur o cucuvea mică, care veghează în liniște peste gospodării.
Concluzie simpatică
Pe scurt, bufnița e sora mai mare, înțeleaptă și misterioasă, iar cucuveaua e sora mai mică, curioasă și cam neînțeleasă. Amândouă însă sunt păsări nocturne fascinante, indispensabile ecosistemului și, de fapt, foarte prietenoase cu oamenii.
Așa că, data viitoare când auzi un sunet ciudat noaptea, nu te speria.
E doar o cucuvea care-ți urează… noapte bună
Citește pe Antena3.ro
