Alvar Aalto sau părintele arhitecturii nordice moderne

Pe numele lui complet Hugo Alvar Henrik Aalto, născut la 3 februarie 1898 în Kuortane Finlanda şi decedat la data de 11 mai 1976, acest arhitect, designer de mobilă şi tapiserie, un adevărat artist în sticlă al secolului său, a fost un real deschizător de drumuri pentru arhitectura europeană contemporană, pe care a dominat-o cu autoritate incontestabilă.

Pe numele lui complet Hugo Alvar Henrik Aalto, născut la 3 februarie 1898 în Kuortane Finlanda şi decedat la data de 11 mai 1976, acest arhitect, designer de mobilă şi tapiserie, un adevărat artist în sticlă al secolului său, a fost un real deschizător de drumuri pentru arhitectura europeană contemporană, pe care a dominat-o cu autoritate incontestabilă.

Viaţa particulară

Studiază la Universitatea de Arhitectură din Helsinki între 1916 şi 1921 după care se stabileşte în Jyvaskyla, unde deschide un cabinet de arhitectură. Un an mai tîrziu se însoară cu arhitecta Aino Marsio, care îi va fi alături pînă la decesul acesteia (1949).

Luna de miere petrecută în Italia, contactul cu arhitectura mediteraneană îi va marca opera ulterioară. În cîţiva ani îşi stabileşte biroul de arhitectură în Helsinki (1933).

După moartea lui Aino se va recăsători, în anul 1953, cu altă arhitectă de succes, Elissa Makiniemi, care a murit în 1994. Împreună cu aceasta a proiectat şi a realizat o casă de vacanţă în localitatea Muratsalo, numită Casa Experimentală, definitorie pentru stilul său.

Carieră de excepţie

Definitoriu în cariera sa, ca şi în cazul colegilor şi prietenilor săi suedezi Gunar Asplund şi Sven Markelius, alţi remarcabili arhitecţi reprezentaţi ai modernismului nordic, este faptul că au început cu toţii ca exponenţi ai clasicismului nordic în arhitectură, atît prin opere, cît şi prin studii.

Semnificativă este clădirea Bibliotecii din Viipuri, proiectată între anii 1927 şi 1935, începută ca o construcţie clasică şi terminată ca o clădire ultra modernistă, dacă ne putem exprima aşa, referindu-ne în special la liniile ondulate, materialele naturale folosite în interior şi la culorile calde folosite atît în interior, cît şi în exterior.

În aceeaşi perioadă proiectează Clădirea Turun Sanomat (1929-1930) şi Sanatoriul Paimio (1929-1933). Acestea două vădesc în mod clar trecerea lui Aalto spre cel mai pur modernism.

Recunoaştere

Primit încă de la început în Uniunea Arhitecţilor Modernişti (Congresul de la Frankfurt din 1929) Aalto s-a bucurat de o largă recunoştere internaţională, în special după Expoziţia Internaţională de la New York din 1939, unde a proiectat Pavilionul Finlandei.

Opera vizibilă

Dintre clădirile remarcabile construite de Alvar Aalto, pe lîngă cele amintite deja menţionăm doar cîteva şi anume: Central University Hospital Zagreb, House of Culture Helsinki, Corso Theatre Zurich, North Jutland Art Museum Aalborg, Essen Opera House, Baker House Massachusetts, Villa Tammekann Estonia.

Celebritatea

Recunoaşterea internaţională a lui Aalto s-a materializat prin numeroase premii şi titluri. Poate una dintre cele mai valoroase aprecieri publice a fost aprecierea exprimată de marele arhitect american Frank Lloyd Wright, care după ce a văzut pavilionul Finlandei (Expoziţia din New York din 1939) a spus că este “opera unui geniu”. În catalogul Siegfried Giedion, Aalto se bucură de mai mare atenţie decît Le Corbusier, arhitectul Brasiliei. A primit Medalia de Aur pentru Arhitectură a Institutului Regal din Anglia şi Medalia de Aur a Institutului American de Arhitectură.