Amenajarea spaţiului diurn de tip multifuncţional

PENTRU FAMILII NUMEROASE ŞI UN ANUMIT STIL DE VIAŢĂ
Ca şi în atâtea alte domenii, când vorbim despre amenajările interioare descoperim adeseori că de fapt avem de-a face cu reinterpretări moderne ale unor stiluri clasice, verificate şi certificate în special în perioadele de bunăstare a unor zone geo-economice sau a unor clase sociale. Stilul se viaţă al nobilimii şi, mai târziu, al burgheziei au influenţat direct şi pe termen lung felul în care oamenii doreau să trăiască la ei acasă, motorul principal al acestui fenomen fiind, desigur, nevoia de confort. Fără îndoială, excesele sau distorsionările nu au putut fi evitate însă, în timp, ele s-au estompat şi au ieşit din circulaţie în mod firesc.

STILUL COLONIAL
Din vechile tradiţii de vieţuire ale familiilor europene cu sânge albastru au mai rămas astăzi numai unele accente cantonate în special în zona luxului exorbitant sau a amenajărilor cu aer mai de grabă muzeal. În schimb, se poate afirma că modernismul este, în general, asociat cu extinderea la proporţii de mase a ceea ce numim şi azi stil colonial. Familiile temerarilor colonişti, de obicei numeroase şi obligate să trăiască adunând sub acelaşi acoperiş câteva generaţii la rând, au adaptat spaţiul interior la un stil de viaţă bine definit. Bărbaţii aveau responsabilităţi diferite de cele ale femeilor, se muncea îndelungat şi intens, educaţia copiilor se făcea în casă, familia se reunea "în plen" la cină şi la prânzurile duminicale, după ce se întorcea de la biserică.

Un mod de viaţă apropiat de acesta aveau şi familiile micilor boieri români sau cele ale arendaşilor autohtoni. Casele, construite cu parter şi nu mai mult de un etaj, aveau anexe obligatorii cum ar fi beciurile sau pivniţele pentru depozitarea alimentelor, bucătăriile de vară sau, oricum, exterioare corpului central, mici construcţii destinate unor persoane din afara familiei (bucătăreasă, grădinar, bonă etc). Organizarea spaţiului era extrem de funcţională, cu un parter adăpostind o cameră generoasă, multifuncţională şi etajul dedicat exclusiv vieţii nocturne. În plus, aproape întotdeuna se amenaja cel puţin o cameră de oaspeţi. Copiii şi persoanele în vârstă erau privilegiaţi, primind spaţii exclusive.

CAMERA DE ZI
Acest tip de organizare rămâne valabil şi azi, mai cu seamă pentru familiile numeroase, tradiţionaliste, sau cu o viaţă bazată pe socializare intensă. Un spaţiu deschis la parter este compartimentat numai prin sugestia impusă de dispunerea funcţiunilor în zone bine definite: loc pentru luat masa, conversaţie, destindere. Diferenţa o fac diversitatea şi calitatea ofertei pe piaţa de mobilier, precum şi o mai largă posibilitate de decorare şi personalizare a camerei.

DE CE ÎI ZICEM LIVING?
În publicaţiile de specialitate, dar şi în limbajul nostru de zi cu zi s-a adoptat neologismul "living", un cuvânt ce defineşte de fapt, foarte concret spaţiul în care trăim, de manieră activă, o mare parte din timpul petrecut acasă. De regulă acest spaţiu înglobează o zonă unde se poate lua masa, canapele şi fotoliile necesare relaxării sau conversaţiei, un colţ în care ne putem concentra asupra unui anumit tip de activitate.