Arhitectura eclectică din bătrănul Cernăuţi

Străzile Cernăuţiului dezvăluie cele mai neaşteptate detalii arhitecturale de câte ori întorci privirea. Cu un trecut şi tradiţii comune, arhitecţi austrieci şi cehi, precum: Josef Glavka, Josef Gregor, Ervin Muller, Hubert Hessner, Gustav Fritsch, Josef Lerner, Adam Appenzeller şi alţii, au transformat Cernăuţiul într-un oraş modern în a doua jumătate a secolului al XIX-lea.

Fosta Mitropolie Ortodoxă a Bucovinei şi Dalmaţiei se distinge însă printre clădirile istorice cu caracter religios din Cernăuţi precum biserica catolică, biserica Iezuiţilor, biserica greco-catolică, biserica protestantă sau templul şi sinagoga. Această prezenţă neobişnuită, care nu are corespondent în Cernăuţi, este poate cel mai interesant exemplu de arhitectură eclectică din acest oraş.

PALATUL MITROPOLIEI ORTODOXE
În 1794 la cererea nobilimii ortodoxe, administraţia Habsburgică a autorizat construcţia unei catedrale şi a unei reşedinţe episcopale ortodoxe la Cernăuţi. Din iniţiativa episcopului Yevhen Hakman, care a promovat neobosit educaţia teologică în limba română în Bucovina, în 1860 s-au găsit fonduri pentru acest proiect de amploare. Planurile, care se păstrează la arhivele administrative din Viena, au fost aprobate prin edict imperial în anul 1863. Lucrările de construcţie au început în anul 1864 şi au continuat cu întreruperi până în anul 1882, costând 1.750.000 de guldeni. Cu excepţia unei subvenţii anuale din partea Imperiului Austro-Ungar, suma a fost achitată integral de Episcopia Ortodoxă din Bucovina, devenită Mitropolie în 1873.

Noua Mitropolie era asemănată în epocă cu un castel, datorită porţilor cu ziduri înalte de 3 metri şi a clădirilor sale din cărămidă, cu pinioane în trepte şi merloane. Ansamblul este format din trei corpuri, o curte oficială şi un parc de 5 hectare cu specii rare de arbori, dealuri artificiale, heleştee cu fântâni, statui şi grotă, înconjurat de un zid înalt de 3 metri. În centru era situată reşedinţa Mitropolitului cu capela Sf. Ioan al Sucevei. În stânga era Seminarul cu biserica Sinodală, iar în partea dreaptă clădirea cu turn, care adăpostea o şcoală de pictură de icoane şi una de diaconi, un muzeu, fiind şi casă de oaspeţi.

ARHITECTUL CEH
Proiectul este opera cehului Josef Glavka (menţionat în cărţile mai vechi Josef Hlavka). Acesta este cunoscut mai ales pentru clădirea maternităţii sau pentru reşedinţa sa, ambele situate în Praga. Ansamblul Mitropoliei Ortodoxe, Teatrul şi biserica armeană din Cernăuţi sunt doar câteva dintre cele aproximativ 150 de clădiri proiectate de Josef Glavka (1831-1908), toate denotând influenţa Şcolii de Arhitectură de la Viena.

Arhitectul Glavka a supravegheat până în 1872 lucrările de construcţie din Cernăuţi, când oficial reumatismul său l-a făcut să renunţe, deşi se ştie că a fost forţat să demisioneze în urma unor intrigi.

Importanţa ansamblului este subliniată prin turnuri, prin pinioanele în trepte decorate cu merloane înalte, prin abundenţa şi varietatea motivelor decorative. Pentru detaliile ornamentale ale faţadelor, arhitectul a utilizat ceramică şi cărămidă roşie, fiind remarcabilă expresivitatea compoziţiei. Motivele geometrice sunt realizate prin inserarea unor cărămizi decorative în structură. Golurile faţadelor sunt tratate diferit, au forme diferite, sunt mai înguste la parter şi mai mari la etaj.

Brâul şi cornişa în două şiruri de dinţi de fierăstrău realizaţi din cărămidă special profilată ritmează faţadele. Acoperişurile în două ape preiau modelele folclorice bucovinene care apar în broderiile costumelor şi pe ouăle încondeiate. Învelitorile sunt din ceramică din majolică de culoare albă, verde, albastră şi cărămizie.

FRESCE AURITE DE RESTAURAT
Fosta Sală Sinodală avea paviment mozaicat din marmură, înlocuit azi de un parchet de duzină şi fresce aurite realizate de pictorul ceh Carol Swoboda, astăzi acoperite sau dispărute în incendiul din 1945 (?). Acestea reprezentau: Arătarea pe cer a semnului Sfintei Cruci împăratului Constantin în anul 312, Creştinarea poporului din Dacia Traiană, Înfiinţarea Mitropoliei Moldovei şi Sucevei în timpul lui Alexandru cel Bun, Înfiinţarea Episcopiei Rădăuţilor de către Alexandru cel Bun.

CORPUL CENTRAL
Intrarea principală încadrată de un balcon este accentuată de un pinion în trepte cu merloane înalte. Clădirea cu două etaje are ferestre înguste, grupate câte două sau câte trei la parter şi la etajul II, în timp ce acelea de la etajul I contrastează, fiind ample cu multiple menouri.

În saloanele spaţioase, bogat decorate erau primiţi oaspeţii şi aveau loc întâlnirile Sinodului. Carol Jobst şi Carol Swoboda au conceput şi decorat interioarele. Saloanele aveau portretele în mărime naturală ale monarhilor Habsburgi, ale guvernatorilor moldoveni ai provinciei şi ale episcopilor şi mitropoliţilor, acestea fiind operele pictorilor Swoboda, Buchevski şi Maximovici. Cele două candelabre din Sala Sinodală, fiecare cu 120 de lumânări, patru candelabre mai mici cu doar 32 de lumânări şi toate lămpile cu ulei erau creaţiile vienezilor I. Mashutka şi F. Shmoranz, executate de meşterul W. Hillar din Viena. Mobilierul apartamentelor Mitropoliei a fost realizat după desenele arhitectului F. Kshenzarskiy între 1879 şi 1880.

Impresionante sunt detaliile somptuoase ale holului principal, pavat cu marmură mozaicată, ale cărui cupole susţinute de câte patru coloane, sunt pictate în albastru, galben auriu, violet, verde şi ocru. Din hol, scările urcă la nivelul superior, unde este fosta Sală Sinodală.