ARTA SI KITSCH
Expresivitate artistica pe strazile europene

ARTA SI KITSCH
Expresivitate artistica pe strazile europene

Ziceam nu demult ca spatiul urban nu-i decat o extensie a celui privat si ca, daca mai avem pe perete carpeta cu seraiu’, meritam din plin si teapa din Piata Revolutiei, si trilurile de cartier ale lui Adi de la Valcea. Dar mai rau e daca am renuntat la prima si nu reactionam la celelalte. Adica ne-am emancipat, autist si asocial, numai de unde incepe si unde sfarseste propriul interes, cum stim de la nea Nicu’, in absenta oricaror urme de educatie civica si estetica. Cum va plimbati pe strazi? La ce va uitati, in jungla de reclame, vitrine cu look de bazar, Dacii prafuite, limuzine luxoase, fete crispate si june cool cu lenjeria la vedere? Tesutul urban e cel putin la fel de complex ca cel uman, daca avem curiozitatea sa il exploram si fantezia sa-l imbogatim. Iar unii chiar o fac, activ, prin interventii murale sau pe alte texturi, cu graffiti, stencils ori alte inscriptii. Si se numeste arta, cu public si efect garantat, desi n-are vernisaj si nici de vanzare nu-i.

SFANTUL GHEORGHE SI SHREK

Va propun, asadar, un exercitiu de arta si cultura urbana. Azi, pe strazile din Londra si Bruxelles, caci ale patriei mai au pana sa ma inspire la capitolul asta. In East End fatadele sunt severe ca pe strazile cu gangsteri din Bronx sau in desertul de beton din Pantelimon. Si ca sa nu te deprimi privind la nesfarsit rosul caramizii, unii, mai sensibili, grijulii cu habitatul lor, s-au gandit sa le picteze. Nu la intamplare, ci documentat, cu o interpretare moderna a legendei Sfantului Gheorghe luptandu-se cu balaurul, simbolul celui mai vechi pub londonez, "The Red Dragon". Rezultatul e de exceptie: o compozitie murala pe care tot studentul la arta monumentala viseaza sa o realizeze, daca ar avea mijloacele si suprafetele de care va vorbesc. Nu credeti ca ochiul s-ar cultiva mult mai bine pe o asemenea lucrare decat pe reclamele-gigant la ciocolata, detergenti si asigurari? Eu spun ca da, iar cei care mai citesc povesti cu domnite si cavaleri in era lui Shrek mi-ar da dreptate.

DUPA SFARSITUL MARMURII

La Bruxelles, arhitectura e mai vesela, iar cultura ciocolatei bate toate formele de rezistenta urbana in fata valului de turisti si comert adiacent. Pictura murala n-a abdicat insa, ci tine piept dintre case si blocuri, cu stoicism. Daca te lasi furat de vitrine, risti sa pierzi spectacolul; daca iti ridici privirea, ai privilegiul unei descoperiri: desen impecabil, culori vii, dinamism aproape cinematic, poezie. Personajul e familiar, un tip cu skate-board-ul sub bratul tatuat cu Fecioara Maria si cu poza colata a unui "rasta farai" pe piept. Sinteza culturii urbane contemporane in capitalele multiculturale occidentale. Si daca va uitati bine, artistul e un maestru, caci nici spatiu, nici perspectiva de lucru n-a avut. Daca l-as cunoaste, mai ca l-as invita sa dea o replica griului tern si arhitecturii poporului din Bucuresti. Am uita de marmuri, bronzuri si concerte playback in piata publica.