Biserica evanghelică Sfănta Margareta din Mediaş

PESTE 500 ANI DE ISTORIE BOGATĂ ÎN EVENIMENTE. În Mediaş, mic burg transilvănean cu o istorie de 742 de ani, întâlnim de la gotic la renaştere şi neoclasic, la baroc şi secession aproape toate stilurile arhitecturale.

Oraşul este însă dominat de silueta bisericii Sfânta Margareta, cu turnul ei înalt de aproape 70 m. Fortificaţia din jurul ei are două incinte întărite de un sistem defensiv, din care fac parte patru turnuri. În citadelă se poate intra fie urcând câteva trepte, pe scara acoperită lipită de Primăria veche, fie prin gangul boltit de sub Turnul Porţii.

BISERICA SFĂNTA MARGARETA
Aceasta a avut mai multe etape de construcţie, începând din a doua jumătate a secolului XV. Prima menţiune documentară a bisericii Sfânta Margareta este din 1447, lucrările fiind încheiate în anul 1482. Din 1545 trece din proprietatea călugărilor benedictini în cea a comunităţii evanghelice luterane. Basilica cu trei nave este cu adevărat impresionantă. În forma ei actuală, este o construcţie în stil gotic târziu, cu o lungime de 56 m şi o lăţime de 20 m. În lăcaş se intră printr-un portal lateral, pe faţada dinspre nord. Bolţile se ridică până la înălţimea de 12 m. Sistemele de boltire diferite şi decoraţia conferă interiorului sobrietate plină de gust. Interesant este detaliul cheilor de boltă, care sunt acoperite cu plăci ce poartă blazoanele breslelor din Mediaş.

În urma cercetărilor arheologice, s-a aflat că pe locul actualei biserici a existat un cimitir din secolul al XII-lea, care aparţinea unei populaţii anterioare coloniştilor saşi, peste care s-au suprapus succesiv alte trei construcţii sacrale din piatră. Prima, o bazilică cisterciană,  a fost urmată, în prima jumătate a secolului XIV, de o alta cu o singură navă şi un cor, pentru ca, la sfârşitul secolului XIV, să se ridice o nouă construcţie, din care, anumite părţi, au fost cuprinse în actuala biserică.

În interior piesa cea mai valoroasă o reprezintă altarul triptic, cu scrin central în stilul goticului târziu, realizat de un pictor necunoscut, care datează din perioada 1480-1490. Pe feţele exterioare ale aripilor are reprezentări ale celor patru evanghelişti. Partea cea mai importantă o reprezintă cele opt tablouri pictate cu scene din patimile lui Iisus. Răstignirea are în fundal un oraş ce seamănă cu Viena, în care se poate vedea şi domul Sfântului Ştefan. În nişele rămase goale din predela altarului se află mai multe pietre funerare bogat sculptate în piatră.

PICTURA MURALĂ
Consolidările din anii '70 au scos la lumină fresce datând din 1440, păstrate sub tencuiala pereţilor. Acestea au elementele decorative ale goticului târziu, dar şi influenţe locale. De exemplu, arborele lui Ieseu, care este o interpretare rar întâlnită în iconografia medievală din Transilvania. În stânga ieşirii există mai multe straturi suprapuse de pictură murală.

Amvonul gotic din piatră a primit în 1679 un baldachin în stil baroc, sculptat în lemn de meşterul Sigismund Moess. Din anul 1732, în galeria de vest a bisericii se află o orgă. Aceasta a fost înlocuită în 1755 cu un instrument care dispunea de două claviaturi manuale şi una cu pedale, având 24 de registre cu peste 1.300 de fluiere. În prezent, se organizează concerte cu orga din 1775, ocazie cu care se întorc spătarele băncilor din biserică, astfel ca spectatorii să stea cu faţa spre orgă.

MUZEUL BISERICII
Colecţia cuprinde obiecte de cult realizate de meşteri argintari, precum şi valoroase covoare anatoliene din secolele XVI-XVIII, donaţii ale credincioşilor. Cel mai vechi obiect este însă cristelniţa din bronz masiv, datând din secolul al XIV-lea. Clopotele bisericii se află în Turnul Porţii. Clopotul cel mai mare, care este şi cel mai vechi, este din anul 1498. Biserica Sf. Margareta a fost reparată în mai multe rânduri, suferind cele mai multe modificări în 1832.

TURNUL FECIOAREI
Cunoscut şi ca Turnul Mariei, acesta este situat pe latura de sud a incintei.  În secolele XVII-XVIII, turnul a fost folosit şi ca o capelă funerară, având fresce asemănătoare cu cele de la Hărman sau Sânpetru. Pictura murală a fost restaurată în martie-aprilie 2005, de către Imago Picta SRL din Târgu Mureş. Pe pereţii laterali sunt pictaţi cei 11 apostoli, iar pe boltă se găsesc simbolurile celor 4 evanghelişti, boul pentru Marcu, leul pentru Luca, îngerul pentru Matei şi vulturul pentru Ioan, care încadrează mielul lui Dumnezeu. Altarul pictat direct pe perete îl înfăţişează pe Dumnezeu Tatăl cu Hristos, în dreapta Ioan, iar în stânga Maria.

TURNUL TROMPETELOR
În 1450 a devenit parte a citadelei.  Cu acoperişul său din ţiglă smălţuită în diferite culori, acest turn domină silueta arhitecturală a bisericii Sfânta Margareta. Documentele spun că în acest turn a fost închis Vlad Ţepeş în anul 1476, în urma conflictului cu Matei Corvin.

În anul 1880, la ultimul nivel al turnului uşor înclinat a fost instalat actualul ceas, care indică şi fazele lunii. Primul fiind montat în secolul XVIII-lea. La nivelul ceasului a fost amplasată o statuetă de lemn cu braţ mobil, realizată de Kurtfritz Handel, copia fidelă a uneia care a fost amplasată pentru prima dată într-o nişă din colţul de S-E al turnului în secolul XVIII, cunoscută sub numele de Petre din Turn, "Thurm Pitz".

FORTIFICAŢII
În 1438, după eşecul asediului de opt zile asupra Sibiului, armata otomană condusă de Murad al II-lea a devastat Mediaşul, ceea ce a determinat îmbunătăţirea fortificaţiilor între 1490-1534. Pe atunci un braţ al Târnavei Mari, era deviat pentru a dubla fortificaţiile. La începutul secolului al XVIII-lea, înainte de a-şi pierde funcţiunea defensivă şi de a începe demolarea lor, zidurile de apărare se întindeau pe 2.400 de m, erau înalte de 8 m şi aveau trei porţi principale, patru porţi secundare şi şaptesprezece turnuri şi bastioane. Astăzi se păstrează 1.845 de m2 de ziduri, şase turnuri şi bastioane, două porţi principale şi una secundară.

ISTORIC
Mediaşul a făcut parte din al doilea val de colonizare cu populaţie de origine germană. Prima atestare documentară datează din anul 1267, evoluând de la statutul de localitate rurală la cel de oraş, "Civitas Megyes". În 1539, principele Ioan Zapolya emitea un act care oferea privilegiul libertăţii comerciale pentru toată Transilvania şi Ungaria, de alftel Mediaşul era reşedinţă de scaun, unde în secolul XVI s-au desfăşurat mai multe Diete ale Transilvaniei. La începutul secolului XVII, existau la Mediaş nu mai puţin de 33 de bresle.