Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Calea Griviţei deţine un variat patrimoniu identitar şi arhitectural, important pentru evoluţia urbană a Bucureştiului, dar acesta trebuie conservat şi pus în valoare.
Calea Griviţei deţine un variat patrimoniu identitar şi arhitectural, important pentru evoluţia urbană a Bucureştiului, dar acesta trebuie conservat şi pus în valoare. Cu o istorie de secole, această arteră devenise în perioada interbelică cea mai agitată stradă a Capitalei, mai ales în preajma Gării de Nord, întrucît "p-aci, lumea nu se plimbă, aleargă. Şi se bate. Spre deosebire de celelalte străzi, Calea Griviţei se trezeşte mai de dimineaţă, o dată cu sosirea primelor trenuri. La ora şase, agitaţia e mare. La şapte, găseşti grătar şi prăvălii deschise. Dacă vrei să tîrgui ceva, în Calea Griviţei poţi tîrgui orice, este recomandabil să nu-ţi arăţi intenţia, toţi negustorii ies în uşă şi strigă la dumneata, te poftesc, te roagă, te ameninţă. Aproape toată strada, cît este de lungă, e plină de prăvălii, de hoteluri, de cîrciumi şi de frizerii. Trebuie să te gîndeşti că în Calea Griviţei, dacă găseşti orice, trebuie să te şi aştepţi la orice. Uneori ai impresia că te afli în plină revoluţie, că se dau aici lupte de stradă, mai ales că de vreo doi ani primăria sectorului şi societatea de telefoane, pe rînd, o desfundă cînd într-o parte ca să cîrpească un canal, cînd alta, ca să mai adaoge un cablu", scria ziaristul Mircea Damian în 1935.
Nu departe de această agitaţie erau cele două clădiri asupra cărora ne-am oprit atenţia. Casele din Calea Griviţei numărul 58 (actual 54) şi numărul 56 (actual 52) proiectate de acelaşi arhitect constructor, primeau autorizaţia de construcţie în anul 1889, la 29 iulie, respectiv la 19 iunie fiind construite simultan. Dacă despre casa de la numărul 54 am vorbit în numărul anterior, continuăm cu imobilul de la numărul 52.
Casa Lespezeanu
În iunie 1889, Sabinica Lespezeanu scria următoarea cerere:
"Domnule Primar,
La proprietatea cu numărul 56 din Calea Griviţei dorind a construi case de locuit parter conform planurilor ce voiu avea onoarea a vă prezenta să binevoiţi a acorda verificarea alinierii ce deja s-a dat spre a începe săpăturile."
În 1889, Maria Obedenaru şi Sabinica Lespezeanu îl angajaseră pe arhitectul constructor Ion Poteca, care atunci era ajutorul Şefului Serviciului Alinieri la Primăria Bucureştiului, pentru a le construi două case. Deşi au acelaşi arhitect, clădirile au stiluri diferite, în funcţie, probabil, de dorinţele proprietarelor. Interesant este că în anul 1918 Maria Obedenaru şi Sabinica Lespezeanu erau în continuare proprietare, după cum reiese din Bukarester Tagblatt, publicat de Jaques Roth în 1918. Trebuie spus că, deşi erau situate pe o arteră comercială, aceste două clădiri au fost întotdeauna reşedinţe, neavînd şi o funcţiune comercială, ca majoritatea imobilelor de pe Calea Griviţei.
Citește pe Antena3.ro
Arhitectura casei este eclectică, Ion Poteca nu a apelat la o abundenţă decorativă, elementele ornamentale sînt simple, prezentînd influenţe neoclasice. Faţada dinspre Calea Griviţei, organizată simetric în jurul intrării, este cea principală. Puţin retrasă de la stradă, accesul în clădire se face prin două scări din piatră despărţite între ele, care se întîlnesc în faţa intrării, formînd o mică terasă. Intrarea este încadrată de coloane compozite şi pilaştrii angajaţi avînd deasupra intrării un cartuş ornamental care probabil conţinea iniţialele proprietarei şi anul construcţiei. Acoperişul are două lucarne rotunde care corespund fiecărei ferestre cu ancadrament simplu, deşi planul original prevedea patru ferestre pe faţada dinspre Calea Griviţei.
Cu o suprafaţă de 116 mp construiţi şi plan adunat în formă de U, casa doar parter este construită din zidărie de cărămidă cu mortar de var, are calcan de zid spre vecin şi are un grilaj de fier pe soclu în curte paralel cu alinierea.
Intrarea marchează axa, continuîndu-se cu vestibulul şi cu holul ordonator al spaţiului interior. Conform planului original, clădirea avea şase camere, un salon, două dormitoare, o bucătărie, o sufragerie, cămări şi hazna. Salonul şi cabinetul erau pe partea dinspre Calea Griviţei. Camerele dinspre Str. Semicercului erau dormitoare, bucătărie şi sufragerie, din care se cobora cîteva trepte şi se ajungea în mica curte dinspre Strada Semicercului. Nu cunoaştem cum arăta faţada dinspre această stradă, pentru că nu s-au păstrat planuri ale acestei faţade, iar acest corp de clădire a fost supraetajat ulterior.
În prezent
La o privire aruncată în fugă imobilului puţin ponosit de pe Calea Griviţei 52, acesta pare a fi într-o stare bună. Însă la o a doua privire se observă, tencuiala căzută, tabla corodată a acoperişului şi intervenţiile neinspirate precum cîrpeala grosolană a soclului cu ciment, care diminuează farmecul acestei reşedinţe de secol al XIX-lea, care are deja respectabila vîrstă de 119 de ani.
Arh. Ion Poteca
A lucrat un timp pentru Primăria Bucureştiului, fiind ajutorul şefului Serviciului Alinieri. Conform istoricului de artă Cezara Mucenic, Ion Poteca a mai proiectat, în afară de casele din Calea Griviţei nr. 58 şi nr. 56 (1889), casele Popovici din Şoseaua Kisselef (1890), casele din Str. Scaune nr. 52 (1890), clădirea pentru sala de şedinţe a Academiei Române, Calea Victoriei colţ cu Str. Sf. Voievozi (1896).
Monumente istorice
Imobilele din Calea Griviţei nr. 54 şi nr. 52 actuale sînt incluse în ansamblul arhitectural Calea Griviţei, protejat prin LMI 2004, fiind monumente istorice categoria B, poziţia 1143 cod B-II-m-B-18661 şi poziţia 1145 cod B-II-m-B-18663. În cazul clădirilor monument de arhitectură sînt permise doar intervenţii de consolidare, restaurare şi întreţinere care să le pună în valoare.
