Casa Albă, reşedinţa preşedinţilor americani

Adresa exactă: 1600 Pennsylvania Avenue, Washington DC, USA. Destinaţie: reşedinţa executivă a tuturor preşedinţilor americani, de la John Adams încoace.

Alte amănunte: astăzi este, în fapt, un complex arhitectural compus din: reşedinţa executivă (unde locuieşte familia preşedintelui), aripa de vest (unde se află Biroul Oval, Sala Cabinet şi Sala Roosvelt), aripa de est (cuprinde biroul Primei Doamne şi secretariatul), clădirea vechiului birou executiv (birourile vicepreşedintelui). Dar să pătrundem în istoria captivantă a acestei construcţii atât de renumite…

COMPETIŢIA ARHITECŢILOR
Ideea unei case prezidenţiale  a fost inclusă în planul general al oraşului federal Washington de arhitectul francez Pierre Charles L’Enfant. Proiectul de construcţie a fost selecţionat în urma unui concurs la care s-au prezentat nouă propuneri, una dintre ele, anonimă, aparţinând lui Thomas Jefferson. Primul preşedinte al Americii, George Washington, a vizitat şantierul viitorului oraş administrativ ce urma să-i poarte numele în 1792. Analizând oferta, alegerea sa a fost rapidă şi definitivă, oprindu-se asupra proiectului unui irlandez din Charleston (South Carolina), James Hoban. Preşedintele a recomandat şi îmbunătăţiri ale proiectului, considerând clădirea prea mică, lipsită de ornamente şi nu îndeajuns de maiestuoasă pentru anvergura viitorilor locatari. Astfel, suprafaţa utilă a fost mărită cu treizeci la sută şi construcţiei i s-a adăugat un hol impresionant (actuala East Room). Lucrările de construcţie au durat opt ani, din 1792 până în 1800.

MODIFICĂRI ŞI EXTINDERI
În timpul războiului din 1812 (mai exact, în anul 1814) Casa Albă a fost bombardată de armata britanică, în cadrul operaţiunilor de "ardere a Washingtonului", interiorul find aproape în totalitate distrus şi zidurile exterioare grav afectate. Reconstrucţia a început imediat după încetarea ostilităţilor, sub supravegherea preşedintelui James Monroe, care s-a instalat într-o aripă parţial reconstruită. Până în 1829, reconstrucţia a continuat prin adăugarea corpurilor de sud şi de nord.  Theodore Roosevelt a mutat biroul de lucru prezidenţial în aripa de vest renovată şi extinsă. Preşedintele William Howard Taft a fost acela care a adus aripa de vest la dimensiunile actuale şi care a creat Biroul Oval, celebrul de acum cabinet de lucru nr.1. Etajul trei al clădirii, de fapt o mansardă înaltă, a fost de asemenea extins pe la 1930, acoperişul fiind înălţat şi interiorul destinat dormitoarelor. Aripa de est, nou-construită, a fost utilizată pentru organizarea recepţiilor şi pentru activităţi sociale. Ea a fost definitiv dotată în 1946, când aici s-au instalat birouri adiacente. La un control, în anul 1948, s-a constatat că pereţii exteriori, precum şi unele grinzi interioare din lemn erau gata să se prăbuşească. Sub mandatul lui Harry S.Truman s-au efectuat ample lucrări de consolidare şi reorganizare a spaţiului interior, montându-se grinzi şi armături metalice, iar anumite spaţii primind destinaţii noi.

DENUMIRI CONVENŢIONALE
De-a lungul timpului, Casa Albă a fost denumită în fel şi chip. I s-a spus, pe rând, Palatul Preşedintelui, Conacul Prezidenţial, Conacul Executiv, Casa Preşedintelui. Prima denumire oficială de "Casa Albă" s-a consemnat în 1811.
Unii istorici susţin că, în fapt, numele a fost impus chiar de primul preşedinte american, inspirat de numele conacului Primei Doamne, Martha Custis Washington: White House Plantation, New Kent County, Virginia. O altă legendă spune că vopseaua albă a fost iniţial aplicată pe faţade pentru a acoperi rapid urmele incendiului prin care clădirea trecuse. E însă doar o legendă răutăcioasă, pentru că, în realitate, clădirea a fost zugrăvită în alb încă de la construcţie. Oricum, denumirea actuală, oficială ("The White House – Washington"), este împământenită încă din timpul preşedintelui Franklin Delano Roosevelt.

DECORATOAREA JACQUELINE
Jacqueline, frumoasa şi ambiţioasa soţie a preşedintelui Kennedy, a condus direct cea mai impresionantă operaţiune de redecorare a Casei Albe. Ea s-a bazat pe experienţa unui specialist de la Winterhur Museum (Henry Francis du Pont) pentru a achiziţiona piesele de valoare, a cumpărat picturi, antichităţi, mobilier de colecţie.
De asemenea, a selecţionat şi pus în valoare cadourile sau donaţiile venite fie de la capete încoronate sau preşedinţi europeni, fie de la instituţii prestigioase sau persoane particulare notorii. Stephane Boudin, designer de interior la House of Jansen din Paris, a fost angajată de Prima Doamnă a Americii pentru a o asista la decorarea Casei Albe.

PRIMA DOAMNĂ
Jacqueline Kennedy, în scurta perioadă cât a locuit la Casa Albă (1961-1963), până la asasinarea preşedintelui J.F.K., a reuşit să schimbe fundamental decorul interior al reşedinţei, cu o pasiune, un talent şi o tenacitate unanim recunoscute până în ziua de astăzi.

INFO
Piatra de temelie la construcţia Casei Albe a fost pusă în 13 octombrie 1792, fără nici o ceremonie formală. La fundaţie şi corpul principal au muncit mulţi afroamericani, dar şi meseriaşi imigranţi veniţi din toate colţurile lumii, mulţi dintre ei neavând încă cetăţenie americană. Totuşi, dintre ei s-au remarcat grupurile compacte de muncitori irlandezi şi italieni, care au ridicat pereţii din piatră sau cărămidă, coloanele de pe faţada principală şi decoraţiunile exterioare. Costrucţia iniţială a fost terminată în opt ani şi a costat 232.372 de dolari (aproximativ 2,4 milioane la nivelul anului 2005). De remarcat faptul că actuala construcţie este cam de cinci ori mai mare decât aceea existentă în planurile iniţiale.