Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
O casă ecologică este una realizată preponderent sau integral din materiale naturale. Pornind de la structura de rezistenţă, structura pereţilor, finisajele interioare şi exterioare până la învelitoare, în cazul casei ecologice s-a încercat cooptarea materialelor naturale şi ecologice.
O casă ecologică este una realizată preponderent sau integral din materiale naturale. Pornind de la structura de rezistenţă, structura pereţilor, finisajele interioare şi exterioare până la învelitoare, în cazul casei ecologice s-a încercat cooptarea materialelor naturale şi ecologice.
Dintre toate materialele testate, lemnul a fost preferat pentru acest tip de construcţii datorită calităţilor sale excepţionale atât din punct de vedere al rezistenţei mecanice (pentru structură), cât şi pentru izolaţia termică bună oferită, indiferent de climat, lucru cunoscut, se pare, de mii de ani de locuitorii ţărilor scandinave (ca şi de ţăranii români din zonele muntoase).
Îmbinarea în cadrul stilului constructiv a soluţiilor străvechi cu cele moderne conferă acestor case numeroase avantaje faţă de casele din cărămidă sau beton. Bineînţeles, alegerea acestui tip de locuinţe în ţări ca SUA sau Canada are la bază un volum mare de cercetări minuţioase efectuate asupra rezistenţei, confortului termic, sănătăţii umane şi protecţiei mediului.
Structura de rezistenţă
Pereţii casei, prin funcţiile lor, sunt un element-cheie în ansamblul caselor din lemn. Prima lor funcţie este dată de componenta de structură statică autoportantă, care garantează durabilitatea în timp şi siguranţa în exploatare.
La pereţii de tip sandviş, această funcţie este asigurată de structura de lemn masiv (stâlpi şi traverse). Uzual, scheletul casei (structura de rezistenţă) se face din stâlpi (dulapi) din lemn masiv tratat complet, aşezaţi vertical la distanţa de 40-50 cm unul de celălalt.
La pereţii interiori, grosimea stâlpilor poate fi mai redusă. În cazul locuinţelor ecologice cu pereţi de pământ (de fapt, un amestec de pământ, lut, nisip şi apă, care reprezintă o variantă mult îmbunătăţită a cărămizilor de lut ars la soare, folosită şi de români la începutul secolului trecut), structura de rezistenţă este tot din lemn, numai că stâlpii verticali sunt mai rari.
Izolaţia termică şi fonică
O altă funcţie de bază a pereţilor este capacitatea de izolare termică şi fonică. În cazul construcţiilor din lemn, cea mai mare parte a căldurii se pierde deoarece structura de lemn are o rezistenţă termică mult mai mică decât cea a izolaţiei. Sistemul termoizolant al pereţilor cu structură din lemn şi al planşeelor din lemn este format din mai multe straturi de materiale, care împreună cu bârnele din lemn formează peretele propriu-zis.
Primul strat termoizolant inserat printre bârnele de lemn este cel de vată minerală sau vată de sticlă (cu grosimea de 12 cm) prevăzută cu folie de aluminiu anticondens. Vata minerală se montează cu folia de aluminiu către interiorul casei, iar peste aceasta se aplică plăcile din gips-carton. În final se realizează finisajul pereţilor: lambriuri, vopsea lavabilă etc. Mergând apoi cu termoizolaţia spre exterior, după stratul de vată minerală se vine cu un placaj OSB de 18 mm, hidrofugat; peste acesta se aplică un strat termoizolant din polistiren expandat de 4-6 cm grosime, fixat prin lipire şi ancorat cu agrafe metalice.
Pentru ca tencuiala de exterior să facă priză, pe stratul de polistiren se prinde o plasă din fibră de sticlă, peste care se dă apoi tencuială cu o grosime de 6 mm. În final se va realiza finisajul exterior. Această structură termoizolantă echivalează din punct de vedere al confortului termic cu un perete de cărămidă de 78 cm.
O componentă esenţială pentru realizarea unei bune izolaţii termice a casei este izolaţia termică aplicată fundaţiei, una dintre cele mai importante surse de umiditate, în cazul în care nu este izolată corect. Fundaţia realizată din structură de beton armat are aplicată pe exterior un strat izolator din polistiren extrudat sau expandat de mare densitate, peste care se tencuieşte un strat protector de ciment.
