Casa generalului Manu din Calea Victoriei

Nu o dată am afirmat că Bucureştiul este un oraş al contrastelor, pretenţios, nerăbdător şi ostentativ, care se redefineşte periodic, însă multe dintre caracteristicile sale rămân neschimbate. Bucureştenii obişnuiţi să cutreiere, cu sau fără rost, Calea Victoriei întâlnesc în apropriere de intersecţia cu Strada Gheorghe Manu o veche casă boierească.

Bine întreţinută, venerabila clădire de la numărul 192 îşi păstrează cu demnitate importanţa de altădată, deşi este neobservată de mulţi dintre trecători, ascunsă de o vegetaţie bogată. Reşedinţa era a generalului Manu, fiind situată pe Calea Victoriei, peste drum de Palatul Vernescu, între Casa Grădişteanu şi casa Cleopatrei Trubetzkoi, unde a locuit Franz Liszt în 1846.

Deşi dezvoltarea din anii '30 a Capitalei a "plantat" în zonă impunătoarea construcţie a Ministerului Economiei Naţionale, ulterior Ministerul Industriei Construcţiilor de Maşini, demolată anul trecut, aceasta nu sufoca clădirile centenare din jur, fiind mult retrasă de la stradă.

LA NUMĂRUL 192
În "1803, terenul aparţinea clucerului Ioan Faca, care l-a dat zestre fiicei sale Ecaterina, căsătorită cu marele ban Mihail Ghica. În 1842 proprietatea a fost vândută boierului Alecu Florescu, care a construit această clădire în 1843. Zece ani mai târziu a fost cumpărată de Dimitri Ioanidi, care o vinde generalului Gheorghe Manu în 1868, pentru suma de 8.000 de galbeni", scrie Narcis Dorin Ion în volumul "Bucureşti. În căutarea micului Paris".

Reşedinţa Manu face parte "dintre vechile case boiereşti, care mai stau azi în picioare şi care nu a suferit nici o transformare, decât doar neînsemnate reparaţii, şi care prin înfăţişarea ei arătoasă şi prin parcul imens, cu ve­getaţie bogată şi bătrână, stă mărturie pipăită a trecutului stil român şi a unei vechi gospodării boiereşti, care datează din timpul domniei prinţului Alexandru Ghica", scria George Costescu în cartea "Bucureştii Vechiului Regat".

Eleganţa clădirii sobre, construită în stil neoclasic la jumătatea secolului al XIX-lea, nu reiese din decoraţiile, de altfel simple, ci din echilibrul între plin şi gol. Casa cu parter înalt şi demisol este frumos proporţionată. Demisolul este marcat prin bosaje, cu relief puternic şi muchii netede. Pilaştrii angajaţi marchează ferestrele mari cu frontoane ale parterului înalt. Intrarea principală, străjuită de două coloane neocorintice, este uşor în decroş.

Cel de-al doilea corp, adosat clădirii principale, adăpostea fostele anexe şi grajduri. În timp ce faţadele curţii interioare sunt astăzi fără decoraţii, detalii păstrate pe faţada dinspre vest a acestui corp prezintă aspectul iniţial.

În interior se păstrează vechiul plan al caselor boiereşti, camerele fiind bine aşezate şi proporţionate. În fotografiile din 1938 se pot observa obiectele de preţ, interioarele fiind decorate cu marmură sau stuco-marmură multicoloră, stucaturi şi draperii grele. În fotografii se observă mobilierul elegant, obiecte de artă, o bibliotecă şi o splendidă galerie cu vechi tablouri înfăţişând vechii boieri.

Reşedinţa Manu din Calea Victoriei a fost totdeauna unul dintre locurile preferate de protipendadă pentru întâlniri. Numeroase petreceri au avut loc de-a lungul timpului în saloanele acestei case, "încăperile păstrând încă amintirea crinolinelor". Petrecerile Alexandrinei Manu, născută Cantacuzino, erau re­numite în epocă, câteva fiind înfăţişate în desene.

În acestea totul era după moda occidentală: mobilierul, toaletele doamnelor şi fracurile domnilor. S-a vorbit mult de balul dat în 1895 de ge­neral în onoarea regelui Carol şi a reginei Elisabeta, acesta fiind unul dintre primele ieşiri publice ale prinţului şi prinţesei moştenitoare.
După moartea părinţilor săi, Constantin Manu a păstrat tradiţia, organizând frecvent serate muzicale unde invita corpul diplomatic. De altfel, audiţiile pentru Asociaţia Muzicală Română se făceau în Casa Manu.




RETROCEDARE
După naţionalizare, realizată sub forma unei donaţii, în această veche casă boierescă a funcţionat un institut de cercetare, devenind ulterior grădiniţă a Ministerului Industriei Construcţiilor de Maşini. Inginerul Şerban Al. Manu, strănepot al gene­ralului Gheorghe Manu, a revendicat în instanţă atât clădirea, cât şi colecţia de tablouri, cărţi şi alte opere de artă care au aparţinut unchiului său Constantin G. Manu, ultimul proprietar al casei Manu din Calea Victoriei numărul 192 şi a conacului de la Budeşti al familiei.

În martie 1948, Constantin G. Manu donase Ministerului Artelor imobilul din Calea Victoriei, precum şi tablouri, cărţi rare sau mobilier din imobilul respectiv. În 2002, actul de donaţie a fost declarat "absolut nul, motivând că acceptarea de donaţie nu s-a realizat în formă au­tentică, deoarece aceste bunuri au fost preluate de stat, iar Constantin G. Manu a fost deposedat atât de bunurile imobile, cât şi de lucrurile mobile care se aflau în imobil, menţionate în actul de donaţie".
În urma deciziei, imobilul din Calea Victoriei 192 a intrat în po­sesia lui Şerban Alexandru Manu.

Acesta a dat apoi în judecată Mi­nisterul Culturii şi 19 muzee din ţară, solicitând restituirea "colecţiei Manu: 40 de portrete mari în ulei, fotografii vechi în culori şi fotografii color după tablouri vechi, reprezentând numeroşi domnitori şi boieri români, membri ai familiilor Manu, Cantacuzino, Ghica, Bibescu, Suţu, Năsturel-Herescu, Văcărescu, Creţulescu şi Filipescu.

De asemenea, mai multe piese de mobilier stil Empire, Restauration, Louis XIV, 900 de cărţi legate din biblioteca ge­neralului Gheorghe Manu şi 750 de cărţi din biblioteca fiului său, Constantin G. Manu, dar şi două obuze aduse de pe câmpul de bătaie de la Plevna de generalul Manu". Muzeul Naţional de Artă susţine că, "după 30 de ani, intervine prescripţia".

Centenara Casă Manu, construită în 1843, este înscrisă în lista monumentelor, categorie A, cod B-II-m-A-19873. Cu o curte fermecătoare, la umbra copacilor, bătrâna casă aduce aminte de timpurile de demult.

BOIERII MANU
Fiul marelui vornic Ioan Manu şi al Anicăi Ghica, Gheorghe I. Manu (1833-1911) a fost un om politic important, membru al Partidului Conservator, preşedinte al Adunării Deputaţilor, ministru în mai multe guverne şi prim-mi­nistru al României între 5 noiembrie 1889-15 februarie 1891.

A fost căsătorit cu Alexandrina (1835-1916), fiica prinţului Constantin Cantacuzino. Au avut un fiu Constantin G. Manu (1871-1959), diplomat, ministru plenipotenţiar la Londra şi Constantinopol.