Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Bucureştiul iţi oferă lecţii de artă, arhitectură, dar şi de viaţă, de supravieţuire, te invaţă cum să te adaptezi la orice, fiind un oraş receptiv şi tolerant. Este expresia deplină a schimbărilor ce au avut loc de-a lungul timpului in cadrul societăţii.
PIAŢA REVOLUŢIEI 0
Este in prezent unul dintre cele mai interesante şi mai controversate spaţii publice ale Capitalei. In perioada interbelică a trecut prin mai multe transformări, iniţial prin demolarea unor clădiri, apoi pentru că Regele Carol al II-lea dorea remodelarea la scară monumentală a zonei, incepănd cu Palatul, continuănd apoi cu sediul Ministerului Afacerilor Interne construit intre 1943 şi 1950. Prin urmare, astăzi se păstrează numai căteva clădiri ce amintesc de secolul al XIX-lea şi acestea grav afectate in timpul Revoluţiei din 1989. Despre valorificarea potenţialului Pieţei Revoluţiei se vorbeşte de mulţi ani, fiind considerată "prea spaţioasă". Evident, punerea in valoare se poate realiza cu sprijinul fondului construit Muzeul Naţional de Artă, Biserica Kreţulescu, Ateneul Romăn, Biblioteca Centrală Universitară, clădirea Ministerului de Interne sunt clădiri-reper, noi inserţii nefiind necesare. La aceste clădiri semnificative se poate adăuga şi controversatul imobil de birouri realizat de arhitecţii Dan Marin şi Zeno Bogdănescu.
Situată in "văpseaua de roşu", clădirea din Str. Dem. Dobrescu nr. 5 este amplasată la intersecţia dintre Străzile Boteanu şi Dem. Dobrescu. A fost construită inainte de anul 1884, fiind ieşită din alinierea Legaţiei Imperiului Austro-Ungar ridicată in 1884. Poartă amprenta stilului arhitectural al renaşterii franceze, avănd iniţial o funcţiune rezidenţială, devenind sediul consulatului Ungariei după 1919, după cum scrie Gheorghe Crutzescu in Podul Mogoşoaiei. Parterul şi etajul sunt marcate prin bosaje, cu relief puternic şi muchii netede. Decoraţia este simplă, cu detalii geometrice ce subliniază elegant golurile, jocul dintre cărămida aparentă şi zidărie oferind faţadelor un aspect decorativ reuşit. Acoperişul avea mici ferestre şi cupole rotunde şi trapezoidale, fiind placat cu solzi de metal.
| Strada făcea legătura intre Calea Victoriei, Palat şi uliţa Colţei, ulterior Bulevardul Brătianu, actual Magheru. Interesantă este evoluţia denumirii arterei. Intre secolele XVIII-XIX s-a numit Strada Vămii. Atunci Vama ocupa o suprafaţă mare de teren, delimitată astăzi intre Strada Dem. Dobrescu, Academiei, Cămpineanu şi Bdul Magheru. In iunie 1906, cu ocazia vizitei făcute de dr. Karl Lüger, primarul Vienei, la Bucureşti şi pentru că aici işi avea sediul Legaţia şi Consulatul Imperiului Austro-Ungar a fost numită Strada Vienei. După război a fost ales un nou nume Wilson. O nouă schimbare a denumirii are loc in 1945, cănd devine Strada Oneşti. In prezent este Dem. Dobrescu, celebrul primar al Bucureştiului din perioada interbelică |
EVOLUŢIA STĂZII
Nr. 1 şi 3 - casele caimacamului Iancu Manu şi Păucescu in locul cărora au fost construite, intre 1891 şi 1911, clădirile Fundaţiei Regale Carol I, după planurile arh. francez Gottreau. Nr. 7 - clădirea Consulatului şi Legaţia Imperiului Austro-Ungar, construită in 1884 de arhitectul vienez J. Hinderz. Clădirea fiind cumpărată după 1918 de Societatea de Asigurări Dacia. Următoarea clădire avea nr. poştal 57 pe Bdul Brătianu. Aceasta aparţinuse lui Iancu Marghiloman, fiind cumpărată in 1883 de liberalul Emil Costinescu, unul din directorii Băncii Naţionale. In 1933, pe locul acestei clădiri s-a construit blocul Wilson, parţial prăbuşit in urma cutremurului din 1977.
Pe locul actualului Minister de Interne erau casele Rioşanu, clădiri in stil clasic construite inainte de 1870. Urma un teren viran ce aparţinea Ministerului Domeniilor, ultima casă pe stradă era casa modernă, cu etaj, a doctorului Leonte Atanasief, dărămată in anul 1958, insă numărul poştal era pe Bdul Brătianu 55.
Clădirea provoacă din 2003 reacţii pro şi contra. Povestea paralelipipedului din sticlă ridicat peste zidurile unei clădiri fin de siecle din Piaţa Revoluţiei, care a devenit in scurt timp una dintre clădirile emblematice ale Bucureştiului contemporan, este deja cunoscută. "Borcanul", "bobocul de sticlă", "clădirea cyborg", fiecare are propria descriere a imobilului din Str. Dem. Dobrescu nr. 5. Imobilul este o variantă de interpretare a relaţiei vechi-nou in favoarea noului. O ruină cu valoare ambientală, arhitecturală şi istorică, inscrisă in Lista Monumentelor Istorice, poziţia 621, cod 41B0621, a fost integrată urbanistic şi ambiental intr-un prezent arhitectural, iar intervenţia a fost făcută cu "măsură, discreţie şi respect", păstrăndu-se minimal infăţişarea de odinioară prin două faţade, şi acestea secţionate. Ca multe alte imobile de secol al XIX-lea din Bucureşti, clădirea din Str. Dem. Dobrescu nr. 5 a devenit ruină sub ochii Primăriei, a Comisiei Monumentelor, a Ministerului Culturii şi a noastră a tuturor.
CLĂDIREA DE BIROURI
Volumul nou a fost inserat in coaja clădirii de secol al XIX-lea. Racordările la inălţimea volumelor din jur au fost realizate, renunţăndu-se la două etaje din inălţimea clădirii noi. Vechea cotă a hochparterului nu a fost respectată, şi astfel a apărut un decalaj insemnat, intrucăt aspectele funcţionale, tehnice şi economice au prioritate in definitivarea formei unui obiect. Nu trebuie neglijată amenajarea la parter de către arh. Dan Marin şi Zeno Bogdănescu a unui bar, unde spoturi luminează fotografiile alb-negru, cu tancuri, soldaţi, Biblioteca Centrală Universitară şi clădirea de la nr. 5 fumegănd. O alternativă de păstrare a memoriei locului şi, de ce nu, a atrage turişti, intălnită des la Berlin, Dresda, Varşovia. Proiectul insă nu este complet realizat, clădirii lipsindu-i un volum care ar fi trebuit să refacă frontul Străzii Dem. Dobrescu.
