Colecţia "Ligia şi Pompiliu Macovei" (I)

Ligia şi Pompiliu Macovei au fost colecţionari care au dat dovadă de o generozitate remarcabilă prin donarea colecţiilor personale Muzeului Municipiului Bucureşti, Muzeului Naţional de Artă al României şi Muzeului Satului.

Gest care a făcut dintr-o colecţie privată un bun public, care rezervă vizitatorilor de multe ori surprize mai mici sau mai mari. Primăria Bucureştiului aduce însă un omagiu infim generozităţii acestor amatori de artă care au transformat piesele rare, strânse cu pasiune pe parcursul vieţii, într-o bucurie destinată publicului larg.

Colecţia care cuprinde lucrări de pictură şi grafică românească şi străină, obiecte de artă tradiţională din diferite zone ale lumii, covoare, mobilier, obiecte rare de artă decorativă şi o bibliotecă generoasă şi-a deschis porţile pentru vizitatori la 31 octombrie 2002.

Din păcate, numele Ligiei şi al arhitectului Pompiliu Macovei (1911-2008) sunt în continuare relativ necunoscute bucureştenilor. Pentru majoritatea lor, Ligia Macovei (1916-1998) a fost o artistă graficiană care a ilustrat operele lui Mihai Eminescu şi ale lui Tudor Arghezi, iar soţul ei, Pompiliu, arhitect şi diplomat, fost ambasador UNESCO în Franţa şi Italia.

CASA MEMORIALĂ
Situată în apropierea Parcului Carol şi a Dealului Patriarhiei, din punct de vedere arhitectural, Strada 11 Iunie este variată, cuprinzând diferite tipuri de clădiri şi funcţiuni, deşi pare monotonă.

Ligia şi Pompiliu Macovei au achiziţionat casa de la numerele 36-38 în anul 1952, "de la un negustor evreu care avea pe aceeaşi stradă un magazin de pălării". Despre anul construcţiei nu se cunoaşte cu certitudine nimic. În anul 1911, căpitanul Mihailidi deţinea o casă la numărul 34 şi un teren viran la numerele 36-38. Probabil, imobilul a fost construit între anii 1912-1915. Cert este că la numerele 36-38 în 1918 era proprietar H. Moscuna, iar un anume chiriaş Hirsch.

Iniţial, soţii Macovei locuiau în două încăperi, restul casei era "cămin pentru ucenicii unei fabrici din apropiere". Ulterior aceştia au plecat, iar clădirea a rămas în întregime familiei Macovei, întrucât se pare că era sortită demolării.

Acest tip de reşedinţă este unic pe Strada 11 Iunie. Clădirea este înconjurată de o grădină generoasă, neamenajată însă. Faţadele sunt ritmate de ferestre ample şi bosaje. Ancadramentele ferestrelor mari sunt decorate cu ghirlande. Acoperişul înalt prezintă două tipuri de lucarne. Structurată pe parter şi etaj parţial, are un pod care nu este funcţional. Întreaga clădire necesită ample lucrări de consolidare şi restaurare.

Copertina din fier forjat pune în evidenţă intrarea, iar poarta de intrare are detalii ce se regăsesc şi în decoraţiile faţadei.

LOCUINŢĂ DE COLECŢIONARI
Din vestibulul, cu pereţii împărţiţi în panouri decorative, se urca câteva trepte pe scara de onoare din marmură şi se pătrundea în holul central printr-o uşă cu suprafeţe mari vitrate, ce oferă transparenţă spaţiului central. Parterul are în centru holul principal, de formă rectangulară, ce grupa în jurul său patru saloane de mărimi diferite.

Holul, amenajat ca sufragerie, este decorat cu un şemineu din cahle cu motive tradiţionale de culoare verde. Aici sunt expuse câteva piese de mobilier deosebite, un dulap de sacristie care, "prin dispoziţia panourilor şi a uşilor, are fixată pe faţada principală o cruce decorată cu arcade, elemente caracteristice pentru perioada romană", o masă franceză în stil art deco, în stânga un tabernacol austriac din timpul Mariei Tereza, în dreapta o servantă Bidermeier, ceramică arabă, spaniolă, iar pe pereţi tablouri de Alexandru Ciucurencu, Theodor Pallady, Lucian Grigorescu, Dumitru Ghiaţă şi Ligia Macovei.




Biblioteca, orientată spre grădină, este decorată cu o piesă excepţională, o sobă impozantă adusă din Cehia. Atelierul Ligiei Macovei, format din două încăperi iniţial despărţite printr-un glasvand, este pe latura dinspre stradă a casei. Plafonul atelierului prezintă decoraţii în stuc în stil Ludovic XV, iar în cealaltă cameră acesta este din lemn, pereţii având lambriuri. Sala de luat masa, care se deschidea spre o terasă, grav deteriorată, era legată de zona de servicii a casei: bucătărie, oficiu, baie.

Decoraţiile interioare prezintă frize bogat profilate şi medalioane centrale care marcau locul de prindere al candelabrelor din cristal de Bohemia sau sticlă de Murano. Accesul în muzeu se face în prezent prin fosta intrare de serviciu, unde este bucătăria, baia şi scara de acces spre etaj, unde se află fostul dormitor al soţilor Macovei, în prezent închis.

O COLECŢIE VARIATĂ
Aceasta cuprinde: artă plastică, mobilier, artă decorativă din diferite ţări - sticlă, cristal, covoare, obiecte de metal, ceramică, precum şi o bibliotecă. Actul de donaţie, autentificat la notariat, numără 1.736 de poziţii. Toate aceste piese sunt într-o armonie bine gândită, mai ales obiectele de artă decorativă şi covoarele.

Farmecul acestei colecţii este dat de obiectele mici, preţioase, care trebuie privite cu atenţie, apoi de operele unor maeştrii ca Pallady, Ţuculescu, Marcel Iancu, Nicolae Tonitza, Gheorghe Petraşcu, Iosif Iser, Aurel Cojan, Lucia Demetriade Bălăcescu, Henri Catargi, Paul Miracovici, Ioan Andreescu, Ion. Al. Steriadi, Bogdan Covaliu, Wanda Sachelarie Vladimirescu, N.H. Maxy, cărora li se adaugă pictura şi grafica artistei Ligia Macovei.

Cea mai veche piesă de mobilă este "o faţă de ladă care se pare că a aparţinut unui episcop, după armoariile încrustate. O adevărată sculptură în stil gotic flamboaiant din jurul lui 1400. Avem câteva lăzi din ţări şi perioade diferite. Avem una din perioada goticului spaniol, din stejar legat în fier. Ea a aparţinut arhitectului Ion Mincu, care, după ce şi-a terminat studiile în Franţa, a făcut o călătorie în Spania, de unde a cumpărat această ladă.

Tot de la urmaşii lui am cumpărat şi alte mobile, o comodă, un dulap cu mai multe sertare, inclusiv lampa lui de lucru, care pentru mine are o mare valoare", spunea domnul Macovei într-un interviu din 2007. Colecţia "Ligia şi Pompiliu Macovei" este diversă, fiind alcătuită din obiecte ce provin din domenii şi zone diferite, dacă arta populară a constituit începutul, putem constata, totuşi, câteva preferinţe pe care vă invităm să le descoperiţi.

DONAŢII SUCCESIVE
"În 1982, am făcut o donaţie de documente istorice, cărţi despre restaurarea monumentelor şi conservarea lor. Apoi, în 1986 şi în 1992 am început donaţia către Muzeul Satului. Am donat peste 350 de exponate din zona artei populare. Am donat Muzeului Naţional de Artă, după 1989, lucrări de grafică, peste 500 de lucrări de grafică românească şi străină. Am vrut să donăm atunci toată colecţia noastră, cu condiţia ca ea să poată fi văzută. Muzeul Municipiului Bucureşti, auzind discuţia despre intenţia de a dona colecţia, ne-a făcut propunerea, acceptând condiţiile noastre", spunea Pompiliu Macovei într-un interviu din 2007.