Conacul de la Mircesti, zidit cu istorie si tencuit cu literatura

Casa memoriala a marelui Vasile Alecsandri Casa memoriala a marelui Vasile Alecsandri

Pentru multe generatii, Vasile Alecsandri a fost "bardul de la Mircesti", un boier moldovean tihnit, stand confortabil in cerdacul conacului sau sau scriind netulburat, cu o caligrafie impecabila, pasteluri sau ode inchinate eroilor Razboiului de Independenta. Incorect! Alecsandri a fost unul dintre cele mai stralucite spirite ale vremii sale, un politician progresist si un scriitor vizionar. Casa de la Mircesti, un conac modest, deloc comparabil cu opulenta palatelor boieresti din zona, era - cum zicea chiar Eminescu - un cuib din care pleca si unde revenea poetul dupa drumurile sale stelare.

DEZROBIREA TIGANILOR

Neuitatul tovaras de joaca din copilarie si prietenul de-o viata al lui Alecsandri a fost Vasile Porojan, un fiu de tigan. Detinator al unor inalte demnitati de stat, dramaturg, poet si prozator marcant, Vasile Alecsandri spunea cu simplitate si neprefacuta umilinta ca la Mircesti are "bordeiul" sau si ca una dintre cele mai frumoase zile ale vietii sale a fost aceea in care, din cerdacul casei parintesti, a slobozit din robie tiganii de pe mosie.

Conacul de la Mircesti, construit intre 1861-1867 sub atenta supraveghere a Paulinei Alecsandri, sotia sa, a fost cu adevarat, inainte de orice, locul mirific, ospitalier, binecuvantat, in care Alecsandri si-a cladit cu temeinicie si inalta constiinta romaneasca opera politica si literara. Se pare ca, la cateva sute de metri de casa parinteasca, poetul a vrut sa construiasca initial o scoala de fete.

Dupa ce doua camere si holul au fost gata, el a decis insa extinderea lucrarilor si constructia unei case in care sa locuiasca impreuna cu familia si unde sa-i poata gazdui pe ilustrii sai prieteni. Si nu putini au fost acestia, de la marele Franz Liszt, care, in drum spre Rusia, s-a oprit sa concerteze la Mircesti, pana la celebrul rapsod Barbu Lautaru sau mari personalitati politice ori literare cum au fost Ion Ghica, Costache Negri, Maiorescu, Xenopol, Hurmuzachi si cati altii…

In camera de zi domina masa ovala, in stil florentin, cu picioare sculptate in forma de caracatita. In jurul ei se adunau prietenii si invitatii poetului pentru lungi si prodigioase discutii. Biroul de lucru este din stejar masiv, iar biblioteca, din lemn de mahon. Intr-un colt, cutia de corespondenta, carata zilnic de doi argati la gara, sa ridice revistele straine si plicurile destinate lui Alecsandri. In paranteza fie spus, corespondenta acestuia cu Ion Ghica, insumand peste 2.500 de scrisori, este una dintre cele mai captivante lecturi din patrimoniul nostru epistolar.

TAINICE INCAPERI

In spatele unor usi de stejar se ascunde dormitorul poetului, cu ferestrele incadrate de draperii grele, sifonierul cu oglinda venetiana in care se ferchezuia in fiecare dimineata "boierul" inainte sa iasa in lume.

Conacul mai adaposteste camera fiicei sale si doua camere de oaspeti, unul dintre cele mai sacre obiceiuri ale casei fiind ospitalitatea. De altfel, proprietatea era prevazuta cu magazii pentru alimente, bucatarie, brutarie proprie si toate cele necesare bunei primiri a celor care-i treceau pragul.

Orele de relaxare se scurgeau in sala de biliard, cu masa oferita de Cuza la plecarea in exil, cu fotoliile pe care odihneau oaspetii si cele doua "dulapuri" muzicale in care se rasuceau tamburii reproducand opere celebre.

Singurul spatiu in care nu s-a pastrat mobilierul original, dar au fost achizitionate piese ce recompun atmosfera epocii este holul, caruia Alecsandri ii spunea "corabia", unde erau adunate cuferele pentru calatorii.

De la pianina de secol al XIX-lea la care poetul si fiica sa obisnuiau sa cante in serile lungi de vara pana la sobele cu doua randuri de coloane in apropierea carora il banuim scriind despre iarna cea atat de productiva liric, totul este sacru si sfant in acest conac ce pare rupt de lume, dar prin care au trecut peste doua decenii vartejurile istoriei.

UN BOIER LUMINAT

Vasile Alecsandri, mic boier roman cucerit de idei luministe, revolutionar pasoptist, unul dintre fauritorii Unirii, iubitor al traditiilor si valorilor morale populare, spunea: "Voi muri asa cum am trait, lucrand pentru gloria si propasirea Romaniei". In dormitorul sau, pendula de pe perete este oprita la ora 20:00, ceasul in care muritorul a trecut in eternitate. Trupul sau odihneste, dupa cum a dorit, alaturi de parintii si sotia sa in mausoleul construit in curtea casei in 1928, pe cheltuiala Academiei Romane. Dar spiritul sau, cu adevarat european, de cea mai buna sorginte moldoveneasca, a guvernat si va guverna generatii.

Conacul de la Mircesti este o lectie a masurii, a bunului-simt, a unei lumini de intelectualitate avantata, dar lucida. Si, poate, inainte de orice, o lectie de modestie pe care multi contemporani nu au ochi s-o citeasca: nu grandoarea casei ramane, ci faptele si ideile care s-au dospit sub acoperisul ei.

NUNTA SI RAZBOI

Declansarea Razboiului de Independenta l-a gasit la Mircesti, unde incepuse nunta fiicei sale. A intrerupt nunta si a plecat in graba sa tina o serie de conferinte pentru a strange fonduri destinate dotarii si hranei Armatei Romane.

De altfel, opera sa poetica dedica multe titluri impresionante eroismului celor pe care ii numea "juni ostasi ai tarii mele, insemnati cu stea in frunte".

Pentru vizitatorul conacului (una dintre cele 12 case memoriale aflate sub patronajul Muzeului Literaturii Romane din Iasi), fiecare colt de incapere, fiecare piesa de mobilier, fiecare tablou sau manuscris reprezinta amintirea unui trecut cu adevarat glorios la care ar merita sa meditam mai atent noi, palizi epigoni si traitori ai unor vremuri tulburi.

Sobele cu coloane imprima un stil autentic, boieresc, interiorului casei memoriale

Carol I a daruit acest jilt poetului si totodata marelui politician Vasile Alecsandri

Cufarul personal de calatorie a fost impecabil pastrat, devenind acum un exponat pretios

Langa una dintre ferestrele biroului exista o perna turceasca - loc pentru trabucul fumegand al poetului

Foto: Georgiana Teodorescu