Cronica unei morti anuntate

Ma intreb cum merg unii oameni la shopping, la piata sau la supermarket sa cumpere arta. Ca orice alt produs, legume congelate sau cascaval, pe alese, dupa cat de bogata-i oferta, fara specificatii de continut, vitamine ori substante nocive, fara idee de brand si termen de expirare.

Ma intreb cum merg unii oameni la shopping, la piata sau la supermarket sa cumpere arta. Ca orice alt produs, legume congelate sau cascaval, pe alese, dupa cat de bogata-i oferta, fara specificatii de continut, vitamine ori substante nocive, fara idee de brand si termen de expirare. Intre Universitate si Piata Romana am gasit si un raspuns. Semn clar al civilizatiei de consum, cand totul devine marfa, fabricata cu desavarsit prost-gust sau mai rafinat, dupa spiritul si cultura publicului. Iar romanului ii place sa consume gurmand, aperitiv, antreu, fel principal si desert, toate odata pe masa, ca intr-o competitie culinara internationala, a carei miza rezida nu in activarea apetitului, ci in epuizarea lui.

BULIMIE

Asa arata galeriile de arta de pe bulevard, asta e efectul: abundenta de bazar, bulimie vizuala, isterie de consum. Nici urma de aura si promisiuni ascunse: lucrarile sunt expuse indecent, cu dedesubturile la vedere si pretul de gat, astfel ca, ori iei de pe raft macaroanele colorate de la "Bunica", ori vreun autor cu biografie si cota, alegerea e totuna, iar satisfactiile comparabile. Am incercat si eu sa pun ceva in cos. Daca tot e rostul de shopping global si diferente culturale, arta e un produs cu potential sa treaca orice examen. Dezamagire insa. Galeriile de la noi nu vand decat marfa autohtona, second-hand de cele mai multe ori. Si nu din patriotism local, ci din motive de economie debila si inflatie fara leac, caci academiile de arta continua sa livreze artisti fara vocatie, care lucreaza cu aceeasi informatie si materiale din anul intai. Si chiar daca trag cu ochiul la sosul estetic in care se scalda arta contemporana prin lume, n-ajunge sa devina creativi si actuali in context international, de vreme ce mediul local viciaza sistematic orice scapare de originalitate si program, prin supraexpunerea de kitsch si formule vizuale depasite.

SI ALTE DEPENDENTE

M-am oprit la tabloul de fata. Natura moarta cu fructe si flori, neaos romaneasca prin nelipsita ulcea taraneasca, in mare voga cand Grigorescu si Luchain isi disputau genul. Gandesc: tabloul asta e bun cand n-ai acces la original si vrei totusi un surogat pe pereti. Desi compozitia e la fel de irespirabila ca spatiul care o contine, culorile sunt calde, iar volumele corect desenate. Epigonismul flagrant si inadecvarea la timpul prezent insa o claseaza drept artefact minor, decoratie insignifianta fara autenticitate si viitor. Pentru ca asemenea "creatii" si galerii sunt ca niste lespezi funerare pentru respiratia oricarei idei.