De ce "Seinfeld" era despre nimic

La trei decenii dupa festivitatile bicentenarului independentei americanilor, New York-ul n-a renuntat la paradele cu majorete, la reclamele cat zgarie-norii si drapelele desfasurate mai peste tot, de pe 5th Avenue pana in Long Island

La prima impresie, amintirea lui 11 septembrie s-a pierdut in extravagantele consumiste si in alte experiente hedoniste cotidiene. Central Park e forfota de lume, Broadway-ul serpuieste indecis intre luminile teatrelor si cozile la bilete, podurile Brooklyn si Queensborough se arcuiesc traversate de mii de autoturisme. Infernala masina de fabricat iluzii, fie ca se numeste "shopping", "music hall" sau "holliday", e omniprezenta si produce zgomot, trafic, ritm, viata.

Ca in toate orasele viitorului, arhitectura din sticla si otel striveste si siluetele modeste ale cladirilor de peste veac. Pe Wall Street, fatada greaca a Bursei infrunta monotonia liniara a zgarie-norilor din secolul abia trecut; pe 5th Avenue, Catedrala Saint Patrick isi risipeste dantelaria gotica in vecinatatea vastului Rockefeler Center, iar cele peste 100 de etaje ale Empire State Building privesc superior spre mai discretul Chrysler Tower. De la asemenea inaltimi ametitoare realizezi ca esti intr-adevar in orasul in care s-au turnat "Seinfeld" si "Sex and the City", locul unde se intampla totul si, paradoxal, nimic. Ajuns in Times Square insa, intelegi ca visul american e un scenariu, fabricat din replici efemere, decoruri fragile si regie de lumini. Asta pentru ca, dupa dezastruosul razboi din Vietnam si fatidicul 9/11, care au rescris istoria Statelor Unite, iluziile s-au dizolvat in paradisuri alternative marca Hollywood, iar imaginea biruitoare a Unchiului Sam, cu joben si barba carliontata, a ramas in muzee si albume de fotografii, inlocuita de cea a altui mit ori zeu: comertul.

Agresat de ispitele video si fonice, americanul de rand nu mai gandeste decat la urmatoarea tranzactie, iar mersul lumii ce nu sta in orizontul lui nu valoreaza mai mult decat potentialul unei piete de desfacere. Refuzul oricarei realitati care nu e a lui devine cea mai sigura metoda de succes, iar succesul e religia cea mai ferventa, practicata atat la Bursa, cat si in salile de fitness. Daca ar fi sa reduc nebunia la o singura imagine, ar fi cu siguranta Condoleezza Rice facand gimnastica in fata natiunii la patru dimineata. Ce exemplu mai bun pentru o lume a performantei si invincinbilitatii, o lume la panda, permanent crispata dupa urmatorul scop? Aici nu prea e timp de leneveala si filozofare, productia de capital e mai importanta decat cea de idei. Nu ca in Manhattan n-ar exista biblioteci, laboratoare, muzee si galerii. Dar i-ati vazut vreodata pe Angelina Jolie si Brad Pitt calcand pe acolo? Nu, si i-am intalnit plimbandu-se la doi pasi, in Green Village.