Dormitorul, imaginat ca spaţiul celor mai îndrăzneţe visuri

Când vine vorba despre amenajarea casei, suntem obişnuiţi să gândim în seturi. Nu ne putem imagina ceva mai îndrăzneţ decât asortarea a două nuanţe, a două tipuri de materiale, asocierea mai multori texturi sau piese de mobilă din colecţii diferite.

Când vine vorba despre amenajarea casei, suntem obişnuiţi să gândim în seturi. Nu ne putem imagina ceva mai îndrăzneţ decât asortarea a două nuanţe, a două tipuri de materiale, asocierea mai multori texturi sau piese de mobilă din colecţii diferite. Şi vina nu este neapărat a noastră, atât timp cât magazinele, cataloagele de mobilă şi amenajări de interioare nu ne oferă soluţii care să depăşească aceste limitări. Totul este prezentat la set, cu foarte puţine şi rare excepţii.
Dar, dacă în privinţa bucătăriilor, a camerelor de zi, a băilor nu ne putem desprinde de seturi, fiindcă sunt încăperi unde şi oaspeţii casei au acces, fie aceştia rude sau prieteni, şi ne este frică de catalogări, de ceea ce vor spune alţii în privinţa alegerilor şi gusturilor noastre, dormitorul este singura încăpere care poate fi şi trebuie să fie spaţiul celor mai îndrăzneţe visuri.
Cele mai recente cercetări în privinţa activităţii creierului au arătat că oamenii, în timpul somnului, nu numai că se odihnesc fizic pe timpul nopţii, dar şi trec printr-un adevărat proces de resetare neuronal. În timp ce dormim, creierul nostru se comportă ca o adevărată uzină neuronală ce se autocurăţă şi se pune în ordine pentru a face faţă noilor provocări care urmează în dimineaţa următoare. Deci somnul nu este un timp pierdut (reprezentând circa o treime din viaţa unui om), ci o adevărată activitate interioară extrem de importantă. Şi pentru că el se produce în spaţiul dormitorului, acesta trebuie amenajat aşa cum simţim că ne-ar ajuta cel mai bine să ne transpunem în starea de recuperare, ce implică şi visurile.

Fără frică

Traiul la bloc impune de multe ori restricţii legate de spaţiu. Dormitorul deseori se rezumă la canapeaua extensibilă din "camera mare", cea "mică" fiind destinată copiilor, atunci când vorbim despre vânatele apartamente cu două camere. Dar când sunteţi fericiţii posesori ai unei încăperi exclusiv destinate odihnei, nu ezitaţi să o aranjaţi aşa cum v-aţi imaginat. Dormitorul trebuie să fie spaţiul celor mai excentrice, nebuneşti şi halucinante idei de amenajare.
V-aţi dorit o cameră roşie, faceţi din dormitor una, chiar dacă se spune că această culoare este una stridentă, tonică şi nepotrivită unei asemenea încăperi. Aţi visat la baldachin şi mătase? Nu vă opreşte nimeni. Este camera voastră, unde regulile nu au ce căuta, mai ales când vizitele şi privirile curioşilor pot fi cenzurate foarte uşor. Frica de opinia "celorlalţi" trebuie înlăturată, pentru că, pur şi simplu, "ceilalţi" – rude, prieteni, vecini – nu au ce căuta în camera voastră.

Dincolo de stiluri

Majoritatea celor care investesc în reamenajarea unei case sau decorarea uneia noi se gândeşte la dormitor ca la o extensie a restului casei, ca atare acesta este aranjat în stilul celorlalte camere, pentru a se integra unei abordări unitare. Astfel, în dormitor se regăsesc finisaje, materiale, texturi şi culori similare celorlalte spaţii. Dar oare acestea să fie şi preferinţele reale ale proprietarilor? Dormitorul ar trebui amenajat ca spaţiu de noapte, un spaţiu care şi prin denumire este delimitat de celelalte zone ale casei.
Dormitorul trebuie să aibă un stil propriu, care să reflecte cel mai fidel dorinţele, gusturile şi visurile proprietarilor. Iar stilul nu trebuie gândit în termeni de mobilă, corpuri de iluminat, decoraţiuni sau textile la set. El trebuie să fie un spaţiu al experimentelor, al incitării senzaţiilor. De la vizual la tactil, simţurile pot fi amplificate fără restricţii în dormitor. Nu întâmplător există paturi îmbrăcate în piele fină, mătase sau catifea, la fel cum culorile pot fi de la banalul alb la inimaginabilul negru pe pereţi. La fel dulapul de haine, prezent de multe ori în această cameră, are feţele transformate în oglinzi generoase, iar draperiile, deseori inutile în prezenţa jaluzelelor, vin să accentueze latura scenografică.

Mai multe rotunjimi

Dacă ar fi să se facă nişte reguli pentru dormitor, ele ar trebui să vizeze formele obiectelor. Prea multe paturi şi corpuri de mobilier destinate acestei camere au colţuri, unghiuri şi muchii neprietenoase. De la noptiere la pat şi dulapuri, în dormitor, totul ar trebui învelit în materiale moi, iar colţurile – transformate în rotungimi. Cu atât mai mult cu cât spaţiul destinat dormitorului, mai ales în locuinţele de la bloc, este unul restrâns gândit pentru minimum de piese, cum ar fi un pat şi un dulap.
Designerii încearcă să pună în valoare materialele şi să confere senzaţia de siguranţă prin proiectarea unor paturi masive, rezistente, cu linii simple, drepte, dar care se dovedesc a fi prea dure totuşi atunci când clientul îşi loveşte degetele în picioarele din lemn masiv sau oţel ale patului ori îşi învineţeşte gamba ori coapsa în lateralele gândite prea mult în stil asiatic. Ca să nu mai vorbim despre loviturile involuntare în tăblia patului prea scoarţoasă ori incomodă, deşi cu o formă neconvenţională, care este gândită mai mult a atrage atenţia decât pentru confort.
În lumea designerilor, cea mai mare provoare o reprezintă proiectarea unui scaun, dar se pare că patul va fi următoarea piesă dificilă atât timp cât nu numai salteaua va conta cu adevărat în alegerea principalei mobile destinate pentru odihnă şi nu numai. Pe lângă resetarea neuronală, să nu uităm că spaţiul dormitorului, şi cu preponderenţă cel oferit de pat, este şi locul unde ne iubim.

Lămpi încorporate

Noile paturi sunt gândite şi pentru spaţii mici, unde nu mai pot fi instalate noptierele, folosite şi ca suprafeţe suport pentru lămpi. Astfel, tăbliile noilor paturi sunt mai late şi au încorporate lămpi discrete, dar suficient de puternice pentru a asigura lumina necesară lecturii sau iluminării.

Forme şi moliciuni

Cele mai indicate paturi, mai ales pentru dormitoarele de mici dimensiuni, sunt cele al căror cadru este unul acoperit şi învelit de materiale moi şi plăcute. Colţurile sunt de fapt rotunjimi studiate la ambele extremităţi ale patului, dintre care tăblia devine un suport ergonomic în prelungirea pernelor. Noptierele sunt mai discrete şi neapărat suspendate.

Paturile viitorului

Interpretările designerilor în privinţa patului, deci al locului destinat odihnei, sunt concentrate pe ideea de cuib, de spaţiu al siguranţei şi al regăsirii de sine (sus foto model firma Thonz, jos firma Italsofa). Nu numai recuperare fizică, ci şi una spirituală, care prin formele aparent neconvenţionale fac trimitere la cele anatomice, subconştiente. Paturi care recompun imaginea de cuib, de uter al mamei, în care detaşarea faţă de agresivitatea lumii este marcată de linii rotungite, ergonomic gândite.