Floarea-soarelui, o sumă de flori avide de lumină

Plante supuse heliotropismului
În mai toate limbile pămîntului i se spune floarea-soarelui, o heliotropă nativă în America, din familia Asteraceae, pe numele ei ştiinţific Heliantus Annuus. Este cultivată în lanuri compacte, în condiţii favorabile, tulpina putînd atinge o înălţime de 3 metri, iar "pălăria", un diametru de 30 de centimetri.

Plante supuse heliotropismului
În mai toate limbile pămîntului i se spune floarea-soarelui, o heliotropă nativă în America, din familia Asteraceae, pe numele ei ştiinţific Heliantus Annuus. Este cultivată în lanuri compacte, în condiţii favorabile, tulpina putînd atinge o înălţime de 3 metri, iar "pălăria", un diametru de 30 de centimetri. Deşi este unanim percepută ca o singură floare, în realitate, are un cap compozit, care înglobează o multitudine de flori minuscule, aşezate pe un disc, în ordine spiralată ori concentrică. Mănunchiul de flori, atît de spectaculos în mişcarea diurnă ce urmăreşte trecerea soarelui de la răsărit către apus, poate avea culori de la galben intens la portocaliu sau maro. Şi încă o curiozitate: ceea ce toţi numim, în mod curent, "seminţe de floarea-soarelui" sînt, de fapt, micile şi gustoasele fructe ale plantei…

Cultivare şi utilizare

Aşa cum am spus, planta este ori­ginară din America, studii recente relevînd faptul că ea a fost "domesticită" aproape simultan (desigur, la o anumită scară de timp…) în Mexic şi pe cursul mijlociu al Fluviului Mississippi. Este cert că mexicanii o cultivau încă cu 2.600 de ani înainte de Hristos. Multe civilizaţii indigene au folosit-o drept simbol în legătură cu anumite zeităţi, inclusiv aztecii şi incaşii. 

Conchistadorii spanioli au adus pe continentul european reprezentări din aur ale florii şi chiar ale seminţelor, iar cultivarea plantei dincolo de ocean se pare că a fost întîrziată din motive… religioase, fanatismul creştin refuzînd-o pentru că era asociată cu puterea su­prana­turală a Soarelui.  

Pentru a creşte repede şi bine, planta are nevoie de multă lumină solară, un teren bine drenat şi fertil. Seminţele (fructele) sale pot fi mîncate după o coacere în cuptor (cu sau fără adaos de sare). Din ele se prepară margarina un unt vegetal extrem de hrănitor (mai ales în Rusia, China, SUA), ulei alimentar, un sortiment de pîine apreciat mai cu seamă de popoarele germane. Unele varietăţi sînt cultivate pentru hrana păsărilor sau pentru a fi utilizate direct în bucătărie (anumite feluri de mîncare, salate etc).  

Valoarea uleiului

Cea mai răspîndită utilizare rămîne obţinerea de ulei alimentar, un produs mult mai ieftin decît marele concurent, uleiul de măsline. Din punct de vedere al calităţii, anumite varietăţi de floarea-soarelui dau un ulei ce conţine un nivel foarte ridicat de grăsimi monosaturate, foarte sănătoase pentru organismul uman. Predominant în Europa, dar şi pe alte continente, uleiul de floarea-soarelui este cel mai intens folosit în prepararea mîncării, în pati­serie, dar şi în alte industrii, cum ar fi cea cosmetică sau farmaceutică. Şrotul rămas după presarea seminţelor, pentru a se extrage ulei, este şi el integral urilizat fie în diferite amestecuri, drept hrană pentru animale, fie ca îngrăşămînt natural.

Soiuri şi simboluri

Printre cele mai exploatate soiuri de floarea-soarelui se numără American Giant Hybrid, Arikara, Autumn Beauty, Aztec Sun sau Italian White. De remarcat că există şi varietăţi de floarea-soarelui perene (un număr de 38 de specii), dintre care cele mai cunoscute sînt Maximillian Sunflower, nativă în America de Nord, şi Jerusalem Artichoke. Literatura ştiinţifică notează prezenţa unei varietăţi care atingea înălţimea de 12 metri pe plantaţiile din Padua, iar specialiştii olandezi au creat o varietate care creşte, în lan, la 8 metri înălţime. 

Specialiştii au creat şi va­rietăţi pur decorative ale acestei plante, care de altfel este şi azi un simbol respectabil. Ea e pusă la loc de cinste, spre exemplu, pe emblema statului Kansas sau a oraşului japonez Kitakyushu. A fost cîntată de poeţi sau muzicieni şi imortalizată de marele Van Gogh într-o celebră serie de tablouri.

Un model matematic Nici matematicienii nu au scăpat de fascina­ţia florii-soarelui, atît timp cît H. Vogel a propus un model de distribuţie a seminţelor pe disc. El a lansat formula r = c  n, unde r este raza discului, c este o constantă de creştere, iar n este nu­mă­rul de mici inflorescenţe dispuse radial. Acest model serveşte şi azi la gene­rarea de imagini ale florii-soarelui pe com­pu­ter. Formula este completată de re­la­ţia Q=n x 137,5°, care dă în­cli­narea faţă de incidenţa cu lumina solară.

În ceea ce priveşte consumul de ulei de floarea-soarelui, este de reţinut faptul că el conţine o cantitate apreciabilă de vitamina E şi de grăsimi sa­tu­rate. Se extrag două categorii distincte, una cu un conţinut oleic normal (uleiul de gătit) şi una cu un înalt conţinut oleic (uti­lizat în diferite industrii). S-a demons­trat că un consum mo­derat de ulei de floa­rea-soarelui are un efect benefic asupra sistemului cardiovascular. Cercetătorii su­gerează că un nivel scăzut al coleste­rolului este rezultatul echi­librului dintre aci­zii graşi polisaturaţi şi cei monosa­turaţi. Iar uleiul de floarea-soa­relui conţine, în propor­ţie de 48%-74%, acid linoleic sub forma unor trigliceride