ORIENTALISM
Feng-shui pas cu pas II
Natura, cu formele si fiintele sale, si Omul,
cu toate creatiile lui, trebuie sa formeze o
Uniune interactiva, bazata pe conditionare
si pe libertate transformatoare
Vechea disciplina geomantica existenta
in diverse perioade istorice la
majoritatea popoarelor are o istorie
multimilenara. In China, acum peste 4600 de
ani, traditia pomeneste de Qin Niao Tse,
consilier geomantic al celui considerat parinte
al civilizatiei chineze, legendarul Imparat
Galben.
Disciplina, denumita in China si Feng-Shui,
s-a dezvoltat ca un complex sistem teoretic si
practic, avand ca scop realizarea armoniei in
cadrul trinitatii universale: Cer-Om-Pamant.
Bunul mers al vietii oamenilor (sanatate,
prosperitate, destin, urmasi) depindea de
modul in care ei mediau aceasta interactiune,
atat prin propria lor persoana, cat si prin
actiunea creativa (oras, templu,
locuinta,
gradina, mormant).
Alaturi de celelalte discipline si arte din
timpul diferitelor dinastii, Feng-Shui s-a
dezvoltat ca un sistem de teorii conceptual
simbolice privind structura lumii, sistem coerent,
dar care astazi trebuie corect interpretat
pentru a nu genera confuzii si greseli in
aplicatii.
Modelul cosmologic traditional descrie
universul ca o dezvoltare succesiva de niveluri
semnificative, realizata printr-un proces de
repolarizare multipla yin-yang, fiecare nivel
fiind descris printr-o teorie simbolic-conceptuala.
Manifestarea, avandu-si cauza in Tao, isi are
originea in starea vida Wu-qi, situatia tuturor
potentialitatilor sale, care genereaza starea
Tai-qi ca manifestare indiferentiata yin-yang,
din care apoi, prin procesul de diferentiere al
celor doua principii fundamentale, izvorasc
"cele zece mii de lucruri", adica starile:
celor 4 imagini, descrise de Teoria yinyang
si cea a Celor 5 Elemente;
celor 8 Trigrame, descrise ca Teoria
Cerului Anterior si a celor 9 Ceruri Posterioare;
celor 64 Hexagrame, descrise de Cartea
Transformarilor.
Pe fiecare nivel, modelul genereaza diferite
structuri ciclice, alcatuite dintr-un numar finit
de elemente (energii), comune Timpului -
Spatiului - Fiintei si Obiectului, specifice
nivelului considerat.
De aici rezulta marea valoare aplicativa a
modelului, caci toate aspectele Manifestarii,
indiferent de complexitatea si numarul lor, isi
dezvaluie structura comuna, facand astfel
posibila interactiunea lor corelativ-analogica.
Toate acestea au fost rezultatul diferitelor
scoli care, in decursul istoriei, au contribuit la
constructia Modelului Cosmologic traditional
chinez. In principal, ele au format doua mari
grupe:
Scoala Formei, care se bazeaza pe
dezvoltarea metodelor intuitive prin care se
studiau din punct de vedere energetic formele
reliefului, cursurilor de apa, vegetatiei,
structurii fenomenelor meteorologice etc.
Capacitatile necesare practicarii se pot obtine
astazi atat prin tehnici interne (concentrare,
meditatii si contemplare), cat si externe, dinamice,
amandoua specifice disciplinei Qi-Gong
(maiestria controlului energiei), practicata cu
succes si in tara noastra.
Scoala Busolei, bazata pe cunoasterea
astrologiei chineze (Cei 4 Stalpi ai Destinului
si Cele 9 Stele Zburatoare), pe Tehnica Busolei
(Lo Pan), cat si pe Teoria celor 8 Trigrame si a
celor 64 Hexagrame.
Toate acestea definesc structura energetica
spatial-temporala a mediului, a Construct
iei cat si a nativului utilizator (personalizat).
In practica Feng-Shui se folosesc metodele
ambelor Scoli, prin care se determina si se
coreleaza structurile energetice specifice ale:
modelelor conceptuale spatial-temporale;
mediului ambiental si fenomene naturale;
produselor creatiei umane (gradina,
constructie, mobilier);
utilizatorului personalizat;
repertoriului compozitional utilizat in
procesul creativ (forme si configuratii, materiale
si culori, concepte formale etc.).
Se obtine astfel o integrare intre functiile
tehnologice, economice, utilitare, culturale,
specifice unei anumite perioade istorice
(moda, stil), si cele arhetipale, spirituale,
rezultand in final un Produs-Simbol personalizat,
in care efectul imediat, constient
produs asupra utilizatorului (confort, prosperitate,
sanatate), se impleteste cu cel Suprapersonal
(educativ, transformator, spiritual),
intr-o uniune deplina interactiva.
Caile de actiune prin Feng-Shui pentru
realizarea Constructiei ca interfata intre Mediul
Ambiant si Utilizator, in cazul constructiilor
existente, se fac prin interventii mai simple,
partiale (reamenjare, redecorare, remobilare)
sau mai complexe (restructurare spatialfunct
ionala).
In cadrul constructiilor noi, spatializarea
constructiv-functionala si amenajarea spatiului,
realizata in armonie cu mediul lor ambiental,
se fac intotdeauna raportate la nevoile
specifice ale utilizatorilor, conducand la efecte
deosebit de benefice atat in ceea ce priveste
o locuire foarte confortabila, dar si pana la rezolvarea
unor probleme deosebite de sanatate
sau de relatii.
Dan Dumitriu, arhitect,
Tel.: 021/232.96.94
CE ESTE GEOMANTIA?
|
In viziunea vechilor civilizatii samanice, Natura-
mama si elementele sale erau vazute ca
organisme vii, animate de constiinte-spirit.
Relieful, fenomenele naturale, stelele si
planetele, vegetatia si animalele formau o
uniune interactiva (in care omul trebuia sa se
integreze), bazata pe schimburi materiale si
de semnale reciproc semnificative. Intreg
Pamantul, un teren, constructiile sau organismele
erau privite ca structuri energetice
alcatuite din zonificari spatiale, trasee liniare
sau curbe si puncte de comunicare-transformare
(retele), in care energia, vehiculul
spiritului, se odihnea, deplasa si transforma,
animand si sustinand in felul acesta orice
forma materiala. Geomantia era disciplina
cuantificarii simbolice si a masurarii acestor
manifestari extrasenzoriale si transpersonale
pentru starea de constiinta a omului obisnuit.
Existau tehnici speciale de decodificare a
semnalelor din acest plan subtil al realitatii,
utilizandu-se instrumente interne (viziuni,
intuitii) sau materiale (nuielusa din alun).
Scopurile erau practic-utilitare (gasirea
surselor de apa si a minereurilor subterane,
alegerea zonei de locuit etc), dar si spirituale
- constructia complexelor megalitice de
cult, acolo unde se realiza comunicarea cu
Cosmosul interior si exterior.
|