Grătarul din grădină şi poveştile pe care le alimentează vară de vară

Miros de schimbare într-o curte de la Corund
După ce treci de Sighişoara, către Ţinutul Secuiesc, pe drumul către Sovata, nu se poate să nu-ţi doreşti să ajungi pînă la Corund. Loc cu tradiţie în arta olăritului, cu oameni prietenoşi, animaţi de spiritul comercial, apetisant etalat pe drumul ce taie localitatea, Corund se dovedeşte a fi mult mai surprinzător cînd îi calci cu îndrăzneală uliţele neştiute de turişti. Dintr-o dată, agitaţia de la şosea se evaporă în notele orgolioase ale cocoşilor din curţile oamenilor. Simţi că eşti la ţară.

Miros de schimbare într-o curte de la Corund
După ce treci de Sighişoara, către Ţinutul Secuiesc, pe drumul către Sovata, nu se poate să nu-ţi doreşti să ajungi pînă la Corund. Loc cu tradiţie în arta olăritului, cu oameni prietenoşi, animaţi de spiritul comercial, apetisant etalat pe drumul ce taie localitatea, Corund se dovedeşte a fi mult mai surprinzător cînd îi calci cu îndrăzneală uliţele neştiute de turişti. Dintr-o dată, agitaţia de la şosea se evaporă în notele orgolioase ale cocoşilor din curţile oamenilor. Simţi că eşti la ţară.

Dar o dată ce apeşi pasul, iar ochii ţi se holbează curios peste gardurile oamenilor, realizezi că-n aer e miros de schimbare. Lumea se modernizează la ţară. Curţile sînt pavate cu dale, gardurile uşor mai înălţate, iar casele parcă au pieptul faţadelor umflate a mîndrie, colorată de vopseaua proaspătă şi flori multicolore, curgătoare. Senzaţia tactilă de la nivelul tălpilor tale, ritmată de succesiunea pietricelelor ce ornamentează glodul uscat, bătătorit al uliţelor, este singura ce te ancorează în peisajul care geografic este catalogat rural.

Un peisaj care de fapt împrumută tot mai mult din feţele suburbiilor, unde case colorate sînt acompaniate de grădini mici ticsite de vegetaţie şi flancate de maşini mari de familie. Singura diferenţă este faţa caldarîmului, îngrijită şi machiată cu benzi albe la oraş, ridată, plină de coşuri şi prăfuită la ţară. A! Şi ar mai fi o excepţie. De data asta una sonoră, căci vuietul urban al roţilor ce gonesc alături de tramvaie se aude la Corund mai degrabă de la televizor, atunci cînd animalele din curţile oamenilor îşi mai domolesc gîlceava.

La loc umbros şi răcoros

Dar să nu credeţi că o localitate mică, unde familii întregi trăiesc din îndemînarea artistică şi creativitate plastică este deconectată de mersul lucrurilor ce tulbură conştiinţa cosmopoliţilor. La Corund sînt multe pensiuni, unde trag oameni din toate părţile ţării şi, deseori, chiar de peste graniţă. Iar ei vin cu ştirile de ultimă oră, cu opinii şi teorii personale pe care le toarnă entuziast şi cu mare plăcere eliberatoare, de-a dreptul terapeutică, pentru că, nu-i aşa, în faţa unui proprietar de pensiune, binevoitor şi cu privire blîndă adoima unui psiholog anonim, detaşat care-i aprobă şi-i înţelege, confesiunile depăşesc formalismul cotidian.

Şi poveştile curg, iar tumultul lor nu este pus în mişcare neapărat de ţuica de prună, ci de atmosfera idilică a curţilor verzi. Schimbarea peisajului rural nu este doar la nivelul faţadelor îngrijite sau a interioarelor dotate cu tot confortul, ci şi în spatele caselor acestora, unde vechile curţi cîndva pline de păsăret, se metamorfozează încet, dar sigur, în oaze pline de răcoare. Poate doar aşa, petrecînd zile de vacanţă la Corund, afli de nenumăratele izoare şi pîraie, unele chiar cu apă minerală, ce traversează proprietăţile localnicilor.

Amenajări, nu sălbăticie

Descoperi că ingeniozitatea celor ce s-au gîndit să-şi facă din gospodărie pensiune, a evoluat, în materie de verdeaţă atrăgătoare, de la ghivecele doldora de parfum al petuniilor ce înveselesc de la stradă casele, la adevărate amenajări peisagistice. Aşa dai peste alei pavate, grupuri de tufe şi flori aranjate precum în revistele nemţeşti.

Dacă ai fost suficient de inspirat să imortalizezi locul “vetrei” de taifas pe ecranul digital al aparatului tău foto, vei fi surprins să vezi că el în sine este o întreagă poveste. La început fusese un simplu grătar la care se făceau fripturi, dar după ce a auzit vrute şi nevrute, timp în care a fost pus la muncă, i-a mai apărut un acoperiş, apoi laterale, chiar şi un însoţitor din pietre de rîu pe post de chiuvetă. S-a transformat într-un loc plin cu ustensile, ba chiar şi cu bec şi ventilator. Ce mai, o bucătărie în toată regula!

Grătarul din fundul curţii are de cele mai multe ori alături sera sau grădina de legume. E suficient ca, pentru asezonarea hălcilor de carne rumenite, gazda să facă cîţiva paşi pentru a culege legume proaspete din producţia proprie. Şi ca să aibă totul la îndemînă, ustensile şi accesorii pentru gătit, cîteva cuie pe post de agăţători rezolvă problema depozitatului.

Poate că totul pare improvizat, că deh, e la ţară, dar bucătăria din curte, construită în jurul grătarului, poate fi o lecţie pentru cei care după ani de locuire la bloc îşi fac o casă cu grădină, în care va trona inevitabil un grătar. Desigur, unul nou nouţ, eventual cumpărat de la vreo firmă renumită. Ceea ce nu ştiu propaspeţii proprietari de grădini cu grătare este că focul nu e suficient ca să prepare mici sau fripturi. Trebuie să ai la dispoziţie apă, un loc de preparare şi depozitare pentru diferite obiecte necesare într-ale bucătărirului. Altfel, drumurile între chiuveta, frigiderul şi sertarele bucătăriei din casă storc de vlagă nu numai gazdele, ci şi aspectul proaspăt al bucatelor.