Interzis consumatorilor

Noi credem ca simtul estetic se poate insusi si cultiva. Simona Nastac, critic de arta, ne va ajuta, numar de numar, sa descifram misterul: ce este arta si ce este kitsch?

Mai tot romanul se pricepe la frumos, la fel ca la fotbal si politica. De ce nu, de vreme ce educatia estetica lipseste, iar singurii arbitri ai gustului nostru sunt vitrinele si telenovelele? Nu-i de mirare ca Vivienne Westwood da faliment pe Calea Victoriei, in timp ce VIP-uri feminine autohtone apar pe sticla ca si cum s-ar fi intors, dimineata, de pe acelasi bulevard. Nu-i surprinzator nici ca noile cartiere de vile de la marginea Bucurestiului abunda in cascade arteziene si pitici de gradina, in timp ce functiunile culturale lipsesc cu desavarsire, ca armonia in Parlament sau echipele de fotbal din clasamentele europene. Spatiul public nu-i, in ultima instanta, decat o extensie a celui privat; si daca n-avem organ pentru sensibil la noi acasa, ne alegem cu vaci pictate pe strazile Capitalei si cu tepe de marmura in Piata Revolutiei.

GALERII DESUETE

Cum arata insa oferta de frumos in templele initiatilor numite galerii? Plat si defunct. Arta e jertfita aici cu premeditare pe altarul comertului de bazar: lucrari bune stau de-a valma printre kitschuri cu fite estetice, spulberand orice efort de selectie si apreciere valorica.

Criteriul decisiv pare sa fie cel cantitativ, secondat de o ierarhie oculta care stabileste cine sta pe perete, cine pe raft si cine pe podea. Ca sa nu mai vorbim despre genuri "minore", grafica, ceramica ori tapiserii, marginalizate sistematic in favoarea "marilor" compozitii in acrilice sau ulei, cu iz de clasicism resuscitat si postmodernitate pradata. Mai totul arata ca o marfa in pragul expirarii, scoasa din depozit si vanduta cu discount unei clientele second-hand.

CALITATE PRIVATA

Daca asta-i formula kitsch, unde-i arta? Acolo unde o recunoastem. Putini stiu ca exista galerii de arta private, cu expozitii organizate profesionist, cu portofolii de artisti, cataloage, programe educative si de consultanta. Si mai putini insa stiu ce sa aleaga. Artistii creeaza cu gandul la cubul alb al muzeului sau al galeriei contemporane, iar inspiratia lor vine din clipurile MTV, ghetourile urbane sau Internet. Publicul e obisnuit sa priveasca bidimensional, figurativ si ortodox, peisaje, naturi moarte, portrete si nuduri, in rame negre sau aurii. Cum conciliem educatia de la mama, geamurile termopan si finisajele hi-tech cu lucrarile lor? Privindu-le, mai intai, ca productie originala, cu semnatura si cota, nu anonima si de serie. Ca investitie, nu ca bun de consum si decor. Intreband, apoi, un expert. Si, nu in ultimul rand, facand un exercitiu de selectie. Incepand de acum. Caci, intre arta si kitsch, e tot atat cat intre sublim si ridicol. Un pas.