Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Dintre toate grupurile etnice “de neam german” - saşi, şvabi, ţipţeri, landleri şi germani -, ne-a atras atenţia cel al landlerilor, poate şi pentru că saga lor nu a fost una a “emigrării”, ci, în termenii fixaţi de hrisoave, una a “transmigrării”. Apoi, pentru că, deşi “colonia” lor se află în acelaşi areal cu al satelor săseşti, ei au reuşit să-şi păstreze dialectul şi identitatea, în ultimele trei secole, adunaţi în trei sate compacte (pe care doar trecătorul neştiutor de istorii locale le confundă cu cele ale saşilor).
Exilul lor, al landlerilor, nu a fost unul economic, ori politic – cauţionat de nevoile unui stat imperial în expansiune – ci... o pedeapsă, o expulzare din teritoriile lor de baştină, pe motive religioase. Interesant, în tot acest context, este că, şi după 300 de ani, landlerii îşi clamează rădăcinile austriece, până într-atât încât, iată, la Sibiu, e cât se poate de firesc să existe un consul al Austriei, fie el şi onorific. Numele lui este Andreas Huber, landler din Grossau (Cristian), al cărui destin, într-un fel, este marcat de acea “genă a emigrării” moştenită de la strămoşii lui.
Dar să o luăm de la un început. Să zicem, de la cel istoric.
Te-ar putea interesa și
Supercentenarii României. Gheorghe Solomon, românul „călare” pe trei veacuri
DEALUL LUI DUMNEZEU. Locul ULUITOR din ROMÂNIA unde trăiește un ANIMAL BIBLIC, UNIC în lume
Profețiile „scrise” de părintele Arsenie Boca în fresca Bisericii Drăgănescu
Muntele INTERZIS femeilor sau „ATHOSUL MARAMUREȘULUI”. Află ce minuni se petrec acolo
Cine sunt landlerii? “M-am născut într-un nucleu social pe care eu îl consider ca fiind unul «închis»”, povesteşte Andreas Huber. “Strămoşii mei au venit din Austria, în secolul al XVIII-lea, fiind forţaţi să-şi părăsească locul de baştină, Landl (“ţărişoară”), cuprinsă între Wels, Gmunden şi Vocklabruck. Au fost alungaţi din Austria, forţaţi să părăsească ţara din motive religioase. Au fost mai multe valuri de emigrare – din 1734 până în 1776. Diferenţele acestea religioase, care i-au smuls din locurile lor, i-au ajutat, într-un fel, să nu se amestece prea mult cu etnicii germani saşi, să nu fie asimilaţi. Să-ţi menţii sute de ani dialectul, tradiţiile, cutumele – asta înseamnă că, totuşi, comunitatea lor era restricţionată să se «amestece» cu alte grupuri etnice, fie chiar şi cu saşii. Foarte rar s-a întâmplat să existe căsătorii mixte între landleri şi saşi, abia în ultimii 50 de ani se poate remarca o deschidere”.
Săpăm mai adânc, în căutarea argumentelor istorice care au adus acest grup etnic în Transilvania, unde s-au aşezat în satele Turnişor (Neppendorf; azi cartier al Sibiului), Cristian (Grossau) şi Apoldu de Sus (Grosspold), aşezări care au fost multă vreme cunoscute sub denumirea generică de “Landlersiedlung” şi unde erau, dacă vreţi, într-un fel de “arest secular la domiciliu”, fiindu-le interzis să se întoarcă în ţinuturile natale din Austria, chiar şi după ce primele generaţii de emigranţi trecuseră în lumea celor drepţi.
Care să fi fost vina lor?
Citește mai departe AICI
