Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Astăzi aproape nici nu o mai băgăm in seamă, intr-atăt ne-am obişnuit cu prezenţa ei. Cărămida este, ea insăşi, o formă de civilizaţie care işi trage rădăcinile incă din Mesopotamia anilor 500 i.C.
Astăzi aproape nici nu o mai băgăm in seamă, intr-atăt ne-am obişnuit cu prezenţa ei. Cărămida este, ea insăşi, o formă de civilizaţie care işi trage rădăcinile incă din Mesopotamia anilor 500 inainte de Cristos.
Aluviunile fine aduse la mal de marile fluvii Tigru şi Eufrat erau amestecate cu şomoioage de paie şi, turnate in forme diverse, erau lăsate să se usuce la soare. Se obţinea astfel un material de construcţie ieftin şi indestulător, cărămizile pe care trecerea timpului şi evoluţia tehnologiilor pămăntene le-au transformat in componenta esenţială a caselor de azi.
Rolul intămplării
Cercetătorii sunt convinşi că, aşa cum s-a intămplat şi in multe alte cazuri, un rol esenţial in istoria fabricării cărămizilor l-a jucat intămplarea. Scormonind prin ruinele caselor din lemn mistuite, pănă in temelii, de incendii devastatoare, omul a constatat că, supuse unor temperaturi inalte, cărămizile din lut deveneau mult mai dure şi mai rezistente. Următorul pas a fost logic şi simplu: după uscarea naturală, ele erau arse in cuptoare de construcţie specială ce s-au perfecţionat permanent.
Cărămida a fost utilizată in ridicarea caselor din ce in ce mai intens, cu deosebire in India şi pe zone intinse ale Orientului Mijlociu. Interesant de consemnat este faptul că şi la ridicarea Marelui Zid Chinezesc (aproximativ 210 I.C.) au fost folosite şi peste patru milioane de cărămizi.
Edilii romani au utilizat şi ei intens cărămida zidită cu un mortar extrem de eficient, in compoziţia căruia era introdusă cenuşă vulcanică. Clădirile, podurile, apeductele sau pavajele epocii romane dăinuiesc şi astăzi aproape pe toată intinderea fostului imperiu. Numai că decăderea şi descompunerea dominaţiei romane a atras după sine şi dispariţia aproape totală a artei de a fabrica şi utiliza cărămida pe teritoriul intregii Europe.
Tehnicile de producere a miraculoasei celule constructive au fost, din fericire, păstrate şi parţial revitalizate in perioada Evului Mediu, in special de artizanii italieni şi bizantini.
America şi restul lumii
In Statele Unite cărămida se fabrica destul de intens incă din anii 1600, cu mult inaite de naşterea oficială a naţiunii americane. Cunoscută sub forme diverse in mai toate civilizaţiile, pe toate continentele, cărămida a ajuns cu bine in secolul al XXI-lea, fiind astăzi fabricată şi foarte apreciată peste tot in lume. Ba mai mult, ea pare să fi devenit un material de construcţie mai popular ca niciodată.
Atăt arhitecţii, căt şi inginerii o recomandă pentru inchiderea structurilor de rezistenţă, o utilizează la acoperirea decorativă a suprafeţelor exterioare şi chiar interioare, ca piesă de pavaj sau in unele compoziţii de artă modernă. Cărămida şi-a diversificat forma şi compoziţia. Ea poate fi glazurată, devenind perfect rezistentă la agresiunea factorilor de mediu şi meteorologici. Poate fi compactă sau poroasă la interior, foarte rezistentă la temperaturile cele mai ridicate şi la şocurile cele mai dure. Primeşte in compoziţie o paletă inepuizabilă de pigmenţi, căpătănd cele mai variate culori şi nuanţe.
Dar dincolo de calităţile estetice, cărămida are argumentul tehnic esenţial: nimic nu se poate ridica mai solid şi mai repede decăt un zid din cărămidă. După ce a traversat mii de ani de istorie, simpla şi aparent banala cărămidă a devenit astăzi, in această lume supertehnologizată, materialul natural rezistent şi frumos care ne poate proteja perfect şi ne poate face viaţa mai uşoară.
Utilizări pierdute
Intr-un anumit stadiu al evoluţiei, cărămida a inlocuit piatra naturală in zone constructive, unde aceasta din urmă era utilizată cu exclusivitate.
Cele mai cunoscute sunt zidirile efectuate in subteran pentru subsoluri sau pivniţe. Bine izolată impotriva umidităţii şi protejată de lacuri sau vopsele speciale, cărămida a căştigat teren datorită spectaculozităţii ei, dar şi timpului scurt şi uşurinţei de montaj.
O perioadă indelungată cărămida a fost utilizată şi pentru fundarea construcţiilor sau la traseele tehnice pentru canalizare şi cablatură (cămine de apă, fose septice, şanţuri zidite pentru trecerea cablurilor electrice sau de telefonie).
