Kremlin, citadela îarilor ruşi de ieri, de azi şi de mîine

Sinonimul la forţă brută, opresiune, cinism, indiferenţă
Kremlinul din Moscova este cel mai cunoscut din cele peste 10 kremline care există pe teritoriul Rusiei. Aproape fiecare mare şi vechi oraş rusesc se mîndreşte cu un kremlin (în rusă cetate întărită, citadelă).

Sinonimul la forţă brută, opresiune, cinism, indiferenţă
Kremlinul din Moscova este cel mai cunoscut din cele peste 10 kremline care există pe teritoriul Rusiei. Aproape fiecare mare şi vechi oraş rusesc se mîndreşte cu un kremlin (în rusă cetate întărită, citadelă). Aşezată pe Dealul Borovţki, la confluenţa dintre rîul Moscova şi Neglinaia, citadela, cuprinsă între zidurile ce alcătuiesc un triunghi neregulat, se întinde pe 27,5 ha şi domină mîndră peisajul format la sud de rîul Moscova, la est de Piaţa Roşie şi Catedrala Vasili Blajenîi şi la vest de Grădina Alexandru. Actualmente, între zidurile cu turnuri se găsesc 4 palate, 4 catedrale, clădirea Senatului şi sediul Preşedinţiei Rusiei.

Începuturile

Centrul fortificat al Moscovei a fost atestat documentar sub denumirea "Kremlin" pentru prima dată în 1331. De fapt, după 1237, cînd au fost distruse de tătari, oraşul şi implicit Kremlinul au fost reconstruite în stejar. Abia în anii 1330 a început  construcţia acestora din piatră. O dată cu mutarea de la Kiev a conducerii ecleziastice a ducatelor ruseşti, se ridică importante catedrale: Catedrala Adormirii (1327 cu Capela Sf. Petru în 1329), Catedrala Arhanghelului (1333) şi Catedrala Mîntuitorului (1330), toate din piatră, excepţional decorate. Singura care a supravieţuit pînă în secolul XX (cu restaurări, desigur) a fost Catedrala Mîntuitorului, numai că "tătuca popoarelor", sinistrul asasin I.V. Stalin, a făcut ce n-au reuşit veacurile: a dărîmat acest frumos vestigiu în anul 1933. Dmitri Donskoi, marele cneaz al Moscovei, a înlocuit zidurile de stejar cu ziduri de piatră albă între anii 1366-1368, punînd fundaţiile zidurilor pe amplasamentul lor de azi. Fiul său, Vasile I, construieşte Catedrala Bunei Vestiri pictată printre alţii de Teofanie Grecul şi de Andrei Rubliov.

Perioada înfloritoare

Marele duce Ivan III organizează reconstrucţia Kremlinului invitînd numeroşi artişti şi arhitecţi ai Renaşterii. În timpul său se construiesc Palatul Faţetelor şi Turnul cu Clopot al lui Ivan cel Mare (1505-1508). Înălţimea actuală (81 m) a fost realizată abia în 1600. Zidurile Kremlinului (aşa cum se prezintă acum) au fost realizate în perioada 1485-1495. După realizarea acestor construcţii, inclusiv a zidurilor cu turnuri, Ivan cel Groaznic, după ce a renovat mai multe palate şi biserici, a decretat că în interiorul şi în apropierea Kremlinului nu se va mai construi nimic la o distanţă de 30 m de ziduri.

Resuscitarea

Părăsit după răscoala din 1682, Kremlinul a fost înlocuit cu Palatul de Iarnă din Sankt Petersburg ca reşedinţă imperială. Aproape 100 de ani a rămas în aşteptare, deşi slujbele de încoronare se ţineau tot aici. Ecaterina cea Mare, în 1773, îl angajează pe Vasili Bazenov să-i construiască o nouă reşedinţă. Bazenov dărîmă cîteva palate mai mici şi o bucată din zid, dar opreşte lucrările din lipsă de fonduri. Se construieşte în schimb Clădirea Senatului, care în zilele noastre a fost transformată în birou pentru preşedintele Rusiei. Ţarul Nicolai I dărîmă Marele Palat şi-l însărcinează pe Konstantin Thon să construiască altul în loc, care să rivalizeze în mărime, măreţie şi opulenţă cu Palatul de Iarnă din Petersburg. Numit Marele Palat al Kremlinului, a fost construit între 1839-’49.

Clădirile Kremlinului

Zidurile Kremlinului au o lungime de 2.235 m şi o înălţime care variază între 19 şi 5 m, în funcţie de relief. Grosimea zidurilor este între 3,5 şi 6,5 m. Construite de maeştrii italieni, au fost iniţial prevăzute cu 18 turnuri, numai că numărul lor a crescut la 20 în secolul al 17-lea. Cu excepţia a trei dintre ele, toate au fundaţia pătrată. Cel mai cunoscut dintre ele este Spasskaia, înalt de 71 m, construit în anul 1625. La piciorul acestuia se găsesc mormintele celor mai importanţi militanţi comunişti îngropaţi în zidul Kremlinului. Peste zid se află Mausoleul lui Lenin.

Piaţa Catedralelor este inima Kremlinului. Cele 3 catedrale, Catedrala Bunei Vestiri (1489), cu 9 cupole aurite, Catedrala Adormirii (1479), locul de încoronare a ţarilor ruşi, faţadă de piatră albă, 5 cupole aurite, Catedrala Sf. Arhanghel Mihail (1508), unde sînt îngropaţi majoritatea ţarilor, Palatul Faţetelor (1491), unde se află tronurile imperiale, Palatul Terem, cea mai veche reşedinţă a ţarilor, şi Marele Palat al Kremlinului, construcţie care a costat exorbitanta sumă de 11 milioane de ruble (peste 1 miliard de dolari a făcut numai renovarea din anii 1990), împreună cu Turnul cu Clopot al lui Ivan cel Mare, cu 21 de clopote care sunau alarma, avînd alături pe un piedestal Clopotul ţar, cel mai mare clopot din lume, întregesc această piaţă.

Arsenalul

În partea de nord a Kremlinului se află Arsenalul. Construcţia iniţială a fost realizată de Petru cel Mare în anul 1701. În timpul invaziei franceze din 1812, Kremlinul a fost ocupat din 2 septembrie pînă în 11 octombrie. La retragerea sa, Napoleon a dat ordin ca întregul Kremlin să fie aruncat în aer. După ce timp de 2 zile, între 21 şi 23 octombrie, au sărit în aer Arsenalul şi o parte din zidul şi din turnurile Kremlinului, din cauza ploilor care au afectat bombele, distrugerile au fost mult mai mici decît se dorise. Arsenalul s-a reconstruit în perioada anilor 1816-1819.

Catedrala blajenîi

Aşezat în zona cea mai înaltă a Moscovei, Kremlinul domină zonele înconjurătoare. Spre est se întinde celebra Piaţă Roşie, locul de ceremonii al guvernelor comuniste. Singurul lucru care deranja privirile comuniştilor era edificiul Catedralei Vasili Blajenîi, construită de Ivan cel Groaznic între 1555-1561, pentru a comemora victoria împotriva tătarilor. Cele nouă turle, cîte una pentru fiecare bătălie, unificate de un turn de 61 m, sînt o capodoperă a arhitecturii ruse.