Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
In Slovenia, 2007 a fost declarat anul Joze Plecnik, celebrănd astfel 50 de ani de la moartea acestuia. Puţin cunoscut, dar redescoperit de intreaga Europă la sfărşitul anilor 1980, Joze Plecnik este adesea comparat cu Antonio Gaudi, datorită originalului său vocabular arhitectural, care i-a surprins pe contemporanii săi şi care uimeşte şi astăzi. El a revitalizat forme tradiţionale prin referinţe noi şi neaşteptate, reuşind să exprime in lemn, piatră sau beton valorile arhitecturale slovene intr-o manieră modernă, elocventă.
In Slovenia, 2007 a fost declarat anul Joze Plecnik, celebrănd astfel 50 de ani de la moartea acestuia. Puţin cunoscut, dar redescoperit de intreaga Europă la sfărşitul anilor 1980, Joze Plecnik este adesea comparat cu Antonio Gaudi, datorită originalului său vocabular arhitectural, care i-a surprins pe contemporanii săi şi care uimeşte şi astăzi. El a revitalizat forme tradiţionale prin referinţe noi şi neaşteptate, reuşind să exprime in lemn, piatră sau beton valorile arhitecturale slovene intr-o manieră modernă, elocventă.
Arhitectura slovenă este un amestec intre influenţele germane din nord, cele italiene din sud, arta tradiţională, in special cea din regiunea Karst, şi influenţele bizantine din Serbia şi Croaţia, toate exprimate intr-o manieră originală in capitala ţării. Ljubljana este un oraş compact, o metropolă dinamică care păstrează atăt mărturiile anticei Emona, ale cetăţii medievale, dar şi structura barocă şi de secol al XIX-lea.
Joze Plecnik, 1872-1957
Arhitectul sloven şi-a lăsat amprenta originalităţii sale in oraşe ale Europei centrale, precum Viena, Ljubljana şi Praga.
Născut la Ljubljana, nu s-a găndit să devină arhitect pănă cănd l-a intălnit pe Otto Wagner in 1894. Terminănd Şcoala de Arte şi Meserii din Graz, pleacă in 1892 la Viena, unde a desenat mobilier şi a supravegheat producţia pentru K.K. Hof - Bau - Kunsttischlerei J.W. Müler. Intre anii 1892-1911 a locuit la Viena, avănd o carieră promiţătoare, mai ales după construirea in 1905 a palatului Zacherl. Din 1911 se mută la Praga fiind invitat să predea. Cel mai important proiect al său din Praga este transformarea vechiului castel fortăreaţă a oraşului in reşedinţă prezidenţială, comandată in 1920 de preşedintele Masaryk. Amenajarea şi restaurarea castelului Hradcany a durat 15 ani.
Insă din anul 1921, Joze Plecnik locuia la Ljubljana, unde incepe să predea la nou-infiinţata Şcoală de Arhitectură. Avea 50 de ani şi era la inceputul uneia dintre cele mai importante etape ale vieţii sale.
Ljubljana lui Plecnik
După cutremurul din 1895, care a distrus o mare parte din oraş, reconstruirea Ljublijanei s-a realizat din banii cancelariei de la Viena, insă după 1918 fondurile erau alocate de la Belgrad, principala capitală a noului Regat al sărbilor, croaţilor şi slovenilor, ceea ce insemnă mijloace financiare limitate. Acest aspect nu l-a oprit pe Joze Plecnik, astfel astăzi intregul oraş poartă amprenta originalităţii stilului său arhitectural.
Intrucăt era considerat cea mai importantă personalitate a arhitecturii slovene, el a fost insărcinat cu modernizarea oraşului şi transformarea lui intr-o adevărată capitală. Puţini arhitecţi au avut ocazia de-a lungul timpului de a reamenaja mari spaţii urbane, dar nu un intreg oraş. Plecnik a avut posibilitatea de a regăndi oraşul său, prin reamenajarea sau adăugarea unor noi spaţii verzi, clădiri unice, pieţe, pavaje, poduri, splaiuri, alei, statui, cum sunt: parcul Tivoli, piaţa Congresului cu parcul Zvezda, Tromostovje şi in imediata apropiere a pieţei centrale. De asemenea, el a reintegrat in viaţa oraşului castelul in mare parte ruinat.
Reamenajarea Ljubljanei s-a făcut şi prin arhitectura verde, Plecnik a folosit vegetaţia abundentă, sălcii, plopi şi garduri vii care astăzi definesc oraşul. Albia răului navigabil Ljulijanica fost adăncită in urma lucrărilor dintre anii 1931-1939, fiind imbunătăţită funcţiunea sa de arteră a oraşului, prin adăugarea şi reconstruirea unor poduri.
Clădiri unice
Plecnik inovează atăt in ceea ce priveşte urbanismul, căt şi prin utilizarea potenţialului structural şi decorativ ale unor noi materiale de construcţie. Din lipsă de fonduri, el a experimentat, astfel baluştrii podurilor Tromostovje sunt din beton armat, iar volutele coloanelor ionice de pe faţada Bibliotecii Naţionale sunt din fier. Datorită vocabularului arhitectural clasic "modernizat", stilul Plecnik poate fi incadrat in curentul expresionist, mai ales datorită clădirilor realizate la Ljubljana. Printre care: clădirea Peglezen, Asigurările Mutuale, Camera de Comerţ, Biblioteca Naţională Universitară, Biserica Sf. Francisc, Biserica Sf. Mihail din Barje, Seminarul Baraga şi stadionul.
Original, Plecnik a căutat să incorporeze dimensiunea istorică a oraşului. Simţul ironiei şi al umorului său caracterizează toate formele urbane realizate de el. Ca arhitect, urbanist şi sculptor este un exemplu de viziune urbană şi etică creativă.
Podul Cizmarilor, iniţial din lemn, datează din secolul al XIII-lea, fiind construit din fier in 1867.In 1931, Plecnik mută acest pod şi construieşte unul nou din piatră
In anii 1930, Tromostovje a fost lărgit, fiind principala legătură intre vechiul centru medieval şi oraşul de secol al XIX-lea. Podul construit la jumătatea secolului al XIX-lea a fost păstrat, dar i s-au adăugat două poduri pietonale, de aici numele Cele trei poduri. Elementele decorative, căt şi cele două niveluri ale podurilor prezintă unele influenţe veneţiene
Plecnik nu a lărgit doar podul, a amenajat şi spaţiul din jurul lor, piaţa Presernov şi ulterior ansamblul pieţei centrale cu ansamblul de colonnade
Biblioteca Naţională Universitară
Infiinţarea Universităţii din Ljubljana după 1918 a fost urmată de construirea Bibliotecii Naţionale Universitare intre anii 1936-1941, deşi planurile erau gata in 1931. Faţada este o combinaţie expresivă, un joc intre cărămidă şi piatră, ce păstrează o formă nefinisată. Faţadele de est şi vest sunt dominate de ferestrele mari ale sălii de lectură. Fiecare dintre aceste ferestre are căte o pseudocoloană ionică, cu volute din fier. In contrast cu aspectul brut, dar vesel al faţadei, interiorul este mult mai sever executat. Plecnik creănd un contrast intre marmura de culoare inchisă a holului şi culorile deschise ale sălii de lectură principale, cu ferestre mari la est şi la vest.
Biserica Sf. Mihail din Barje
Situată in aproprierea capitalei, biserica a fost construită intre 1937- 1939, urmănd a fi doar temporară. Astfel se explică dimensiunile modeste şi materiale ieftine folosite: beton armat, piatră şi lemn. Interiorul este in intregime realizat in lemn, redănd o atmosferă plăcută. Conceptul arată entuziasmul lui Joze Plecnik pentru arhitectura vernaculară şi elementele decorative slovene.
