Muzeul "Maria şi George Severeanu" (I)

SE VA REDESCHIDE PENTRU PUBLIC DUPĂ 15 ANI

În apropierea Căii Victoriei şi a Bulevardului Dacia, într-o zonă liniştită din centrul Bucureştiului, cu impozante reşedinţe din secolul al XIX-lea, care astăzi sunt muzee şi sedii de ambasade, la colţul format de sinuoasele străzi Henri Coandă şi Nicolae Iorga se află o casă memorială uitată de mulţi dintre noi, aceasta fiind închisă de 15 ani. Clădirea din Strada Henri Coandă numărul 26 a adăpostit până în 1994 atât colecţia Severeanu cât şi pe cea de numismatică a Muzeului Municipiului Bucureşti.

Imobilul a fost construit într-o vreme în care Bulevardul Dacia nu fusese trasat, iar vecini erau colonelul Petre Macca, generalul Alexandru Florescu, ministrul liberal Anastase Stolojan, colonelul Dumitru Istrate, generalul E. Arion, maiorul Constantin Berindei, generalul Tell şi familia Kretzulescu. Nu se cunoaşte anul construcţiei, probabil după 1870 Tache Cioranu, primul proprietar, a ridicat un imobil şi anexe pe acest teren.

În anul 1879 Isaia Lerescu, din Târgovişte a cumpărat "locul cu casele, dependinţele şi tot ce se afla pe dânsul, situate în Bucureşti, suburbia Poppa-Cosma, Strada Cosma no 18 , str. H. Coandă azi ale cărui vecinătăţi sunt: spre răsărit Strada Romană, str. N. Iorga şi locul D-lui I. Moscu, spre Apusu Strada Cosma, spre Miază zi casele D-lui Ioan Dobrescu, şi spre Miază-Noapte Răspântia Străzilor: Romană, Cosma şi Clopotaru azi, str. N. Iorga; iar faţada acestui loc în Strada Cosma este de stânjeni cinci-spri-zece şi jumătate no. 15 _. Iar fundul spre Strada Romană după actuala posesie stânjeni sai-spri-zece şi jumatate no. 16 _." (cf. Actu de vândare, din 19 iunie 1879). În 1885, Isaia Lerescu cumpăra de la Primăria capitalei un alt teren "ce urmează a se alipi de proprietatea cumpărătorului (...), acestu terenu se cedează în interesul alinierei conform planului". (cf. Actu de vândare, din 3 mai 1885)

În 1888 printr-un act dotal Isaia Lerescu îi dă ca zestre fiicei sale, Maria, această clădire şi terenul aferent, la căsătoria acesteia cu avocatul M. Iulian, devenit mai târziu, preşedinte al Curţii de Casaţie.

ACCENTE BAROCE
Casa Severeanu este un exemplu tipic pentru arhitectura bucureşteană din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, fiind o clădire eclectică cu influenţe baroce precum: frontoane, ferestre mici ovale, baluştri semiangajaţi în registrul superior al faţadelor, elemente decorative florale, ghirlande, bosaje, cornişă şi console cu atic decorativ. Clădirea cu o suprafaţă construită de 379 mp, are subsol parţial, parter înalt, etaj şi un pod generos. Sălile de expoziţie ale parterului au 4 m înălţime, birourile administrative 3 m, iar la etaj camerele, rezervate funcţiunilor administrative, au 2.49 m. Podul, în ciuda spaţiului său generos, a rămas nefuncţional.

Clădirea şi anexele aparţin unor stiluri arhitecturale diferite, casa fiind redecorată ulterior,  modificări  fiind făcute atât la exterior, cât şi la interior, în timp ce anexele şi-au păstrat aspectul iniţial. După divorţul de primul său soţ, Maria Lerescu s-a recăsătorit cu doctorul George Severeanu.

Dr. George Severeanu (1879-1939), a fost întemeietorul radiologiei româneşti şi un pasionat colecţionar de antichităţi. Din 1903, membru fondator al Societăţii Numismatice Române, secretar general, între anii 1913-1932, a condus "Buletinul Societăţii Numismatice Române", între anii 1905-1913. Din anul 1931, ca director al Muzeului Municipal, iar din 1933 şi al Pinacotecii, până în anul 1938, a organizat aceste instituţii culturale ale Capitalei. În cadrul muzeului, a iniţiat organizarea unei secţii de numismatică şi medalistică, precum şi a unor şantiere arheologice. Între anii 1935-1937, a fost secretar de redacţie la "Bucureştii. Revista Muzeului Municipiului Bucureşti".

Au locuit în această clădire după primul război mondial, până la moartea doctorului Severeanu în 1939. Trebuie menţionat că Maria Severeanu a donat o parte din colecţia soţului ei în acelaşi an, dar în urma naţionalizării clădirii din anii 1950 s-a hotărât expunerea colecţiei casa Severeanu. Muzeul a fost inaugurat, în noiembrie 1956. Curând după aceea a fost adusă aici şi Expoziţia numismatică a muzeului, care era la Observatorul Astronomic "Amiral Vasile Urseanu". Din anul "1993, prin organizarea Cabinetului numismatic şi sistematizarea pe tipuri de obiecte a patrimoniului muzeal, au fost aduse şi  celelalte colecţii numismatice" afirmă doamna muzeograf-coordonator Liliana-Nicoleta Hanganu.

10 ANI DE AMÂNĂRI
În 1994, Muzeul "Maria şi George Severeanu" a fost închis, întrucât clădirea era într-o stare de degradare avansată, fiind afectată de seisme, tasări de teren, uzură şi umiditate. Fisuri, exfolieri ale zugrăvelii şi bucăţi de tencuială căzută erau vizibile atât în interior, cât şi în exterior. Lipsa izolaţiilor şi infiltrarea apelor pluviale au dus la degradări grave la nivelul cornişei şi a aticului decorativ dinspre Strada Iorga, care prezentau lacune. În interior, subsolul nu mai era accesibil, întrucât scara se prăbuşise, iar majoritatea plafoanelor pe şipci şi trestie erau fisurate. Cu toate acestea, lucrările de consolidare, conservare şi restaurare au început în toamna 2004, fiind realizate de firma Bog'Art, după proiectul întocmit de PROIECT Bucureşti.

Clădirea a trebuit întâi să treacă în administraţia Muzeului Municipiului Bucureşti, ceea ce s-a întâmplat în urma HCGMB nr. 90 din 25 iunie 1998, când Consiliul General al Municipiului Bucureşti a cedat muzeului oraşului mai multe imobile, printre care se număra şi clădirea Severeanu, care înainte aparţineau de Direcţia Generală a Administraţiei Fondului Imobiliar. Deşi proiectul de consolidare, conservare, restaurare şi modernizare a fost întocmit în 2002, din lipsa fondurilor necesare lucrările au început doi ani mai târziu prin consolidarea imobilului între anii 2004 şi 2006, iar între 2006 şi 2008 s-au desfăşurat lucrările de conservare, restaurare şi modernizare.

CLĂDIREA ANEXĂ
În curte s-au păstrat "acareturile": vechiul grajd care încă mai păstrează fostul "fânar" a fost transformat ulterior în garaj (în prezent există două garaje), precum şi câteva dependinţe. Curtea, care este pavată cu piatră cubică şi are o grădină supraînălţată, unde între cei doi arbori seculari - un tei şi un castan - este amplasat bustul doctorului George Severeanu. Întrucât clădirea anexă nu aparţine Muzeului Municipiului Bucureşti, din păcate, nu a beneficiat de lucrări de consolidare, conservare şi modernizare.

LUCRĂRI DE CONSOLIDARE
Proiectul prevedea lucrări ample precum: subzidirea pereţilor şi adâncirea fundaţiilor până la o cotă minimă de 2 m în zona fără subsol, placarea pereţilor fără decoraţii şi racordarea cămăşuirilor prin stâlpişori de beton armat incizaţi în grosimea zidăriei, injectarea fisurilor din pereţii cu mortar de ciment cu adaos de aracet, repararea planşeelor de lemn sau înlocuirea lor, centuri de beton, hidroizolaţii orizontale şi refacerea integrală a finisajelor faţadelor, a cornişei şi aticului după consolidarea podului.   (Va urma)

Mulţumim doamnei muzeograf-coordonator Liliana-Nicoleta Hanganu şi doamnei muzeograf Steluţa Gramaticu de la Muzeul "Maria şi doctor George Severeanu" pentru informaţiile oferite cu amabilitate. Mulţumim pentru sprijinul oferit cu generozitate de Muzeul Municipiului Bucureşti