Muzeul "Maria şi George Severeanu" (II)

După moartea doctorului George Severeanu în septembrie 1939, respectând dorinţa acestuia, soţia sa a definitivat la 9 decembrie 1939 donarea colecţiilor lor către Primăria Capitalei.

Aceste colecţii urmau să fie expuse într-o nouă clădire, "o anexă a Muzeului Municipiului Bucureşti, ce se va construi pe cheltuiala Primăriei după ultimele cerinţe ale tehnicii moderne şi cu toate prevederile de siguranţă". Însă, în urma naţionalizării din anii 1950, s-a hotărât expunerea colecţiei Severeanu în acest imobil, care a devenit astfel şi casă memorială.

Colecţia donată în decembrie 1939 a fost ulterior completată de Maria Severeanu, prin donaţii făcute în anii 1949 şi 1960, întrucât o parte din colecţia Severeanu fusese păstrată până în 1949, când revine în ţară, în seiful unei bănci din Bruxelles.

Muzeul "Maria şi doctor George Severeanu", înfiinţat în 1956, este o instituţie de specialitate, axată pe colecţia numismatică a Muzeului Municipiului Bucureşti, fiind formată dintr-un fond vechi, la care prin donaţii a participat şi doctorul Severeanu, precum şi din achiziţii, donaţii şi descoperiri arheologice recente.

Conţine "colecţia numismatică propriu-zisă - monede şi bancnote -, respectiv din colecţiile paranumismatice: medalistică - medalii şi plachete, faleristică - ordine şi decoraţii, brevete, sigilografie - sigilii, inele sigilare, insignografie, metrologie - ponduri şi greutăţi, cântare de zaraf", explică doamna muzeograf Liliana-Nicoleta Hanganu.

Casa memorială cuprinde, de asemenea, un fond de carte, parte din fosta bibliotecă a doctorului, gravuri româneşti şi străine, documente, picturi ale unor artişti precum Anton Chladek, Theodor Aman, Arthur Verona, piese de mobilier original şi de artă decorativă.

CASA SEVEREANU
Clădirea se înscrie în liniile unui ecletism deloc greoi, accentele principale fiind de origine barocă. Ancadramentele ferestrelor şi portalul intrării oficiale sunt bogat decorate cu elemente vegetale, însă fără să fie opulente.  Ferestrele parterului şi ale etajului sunt tratate diferit, având forme diferite. Deşi nu pare, imobilul are etaj şi un pod generos.

Intrând în muzeu, descoperi o reşedinţă burgheză tipică, a cărei ambianţă interioară aminteşte de Bucureştiul sfârşitului de secol al  XIX-lea. Spaţiile sunt prezentate în fotografii înainte ca preţioasele colecţii ale Muzeului Municipiului Bucureşti să fie expuse.

Colecţia urmează să fie prezentată exclusiv la parterul imobilului, cel mai valoros din punct de vedere artistic, întrucât acesta păstrează parţial, şi datorită lucrărilor de consolidare, conservare, restaurare şi modernizare realizate între 2004-2008, elementele decorative originale, fie ele stucatură, lambriuri sau oglinzi de secol al XIX-lea. Arhitectura interioară a spaţiilor dedicate colecţiilor poate fi percepută ca un amestec stilistic, întrucât fiecare cameră încearcă să recompună decorativ, relativ fidel, un stil după "rigorile istorismului".

Decoraţia sculptată în lemn de nuc sau de stejar, ceruit ori lăcuit în tonuri închise, domină "spaţiile oficiale" precum biroul sau sufrageria. În timp ce salonul mare şi salonaşul, ambele în stilul Ludovic XV situate spre sud, sunt caracterizate prin culori mai vesele şi decoraţii aurite. Se păstrează candelabrele în cinci dintre saloane, de asemenea, oglinzile, vitraliile, sobele în prezent demontate şi, parţial, mobilierul original aflat: în biroul doctorului Severeanu, în fosta sufragerie şi în alte două camere. Nu trebuie uitate splendidele uşi de cristal,uşa cu oglindă sau feroneria originală.                                 

Camerele parterului, ce reprezintă "spaţiile oficiale", cu plafoane decorative casetate fie din ipsos, fie din lemn, montate pe şipci şi trestie, sunt grupate în jurul holului ornamentat cu o friză bogat profilată, în timp ce încăperile cu funcţiuni domestice sunt situate de-a lungul unui coridor lung care conduce spre intrarea secundară şi către scara ce urcă la etaj.

Fostul birou al doctorului Severeanu are plafon decorativ casetat din ipsos vopsit în mai multe nuanţe, montat pe şipci şi trestie. Pereţii pe vremuri acoperiţi cu mătase pe schelet de lemn păstrează parţial lambriurile şi mobilierul încastrat.

Următoarele săli prezintă o scafă de racord cu peretele, bogat profilată, oglinzi de cristal  încadrate cu rame de stucatură.

Sufrageria sau fosta sală de luat masa, decorată în stilul neorenaşterii germane, are vitralii datorită cărora lumina capătă valenţe cromatice cu totul speciale. Are plafon casetat din lemn, semibaldachin decorativ pe stâlpi de lemn sculptaţi, iar pe pereţi lambriuri cu o înălţime de 1,60 m.

AMENAJAREA COLECŢIEI
Muzeul urmează să funcţioneze în opt din cele 16 încăperi ale clădirii. La parterul imobilului sunt 12 camere, dintre care şase sunt spaţioase şi elegant decorate. "Acestea constituie sălile de expoziţie: Colecţia «Maria şi George Severeanu» în sălile numărul 1 - 5 şi Colecţia Cabinetului numismatic al Muzeului Municipiului Bucureşti în sălile numărul 6 şi 7. Celelalte încăperi sunt alocate spaţiului administrativ: birou, sală de studiu, depozite pentru colecţii.

De asemenea, mai sunt: baia, grupul sanitar şi două cămăruţe", explică doamna muzeograf-coordonator Liliana-Nicoleta Hanganu. Tot în această zonă, la subsol, există o pivniţă unde a fost instalată a centrală termică.

La etaj sunt cinci camere exclusiv rezervate depozitelor şi birourilor. Podul amplu, generos, pavat cu piatră cubică, aflat deasupra

sălilor de expoziţie, ar putea asigura variate funcţiuni, dar nu este funcţional, deşi integrarea unui nou nivel ar fi fost necesară. Podul ar putea deveni sală pentru expoziţii şi pentru conferinţe, ceea ce ar putea transforma locul într-un centru adevărat cultural.