Batrana si, pe alocuri, oripilanta balada a Mesterului Manole cu ai sai noua mesteri mari, calfe si zidari, carora li se darama noaptea ce construiau ziua, pare a-si fi pierdut complet actualitatea. Cel putin asa rezulta din comunicatele oficiale intocmite in urma analizarii gradului de ocupare a fortei de munca in domeniu.
 |
|
Batrana si, pe alocuri, oripilanta balada a Mesterului Manole cu ai sai noua mesteri mari, calfe si zidari, carora li se darama noaptea ce construiau ziua, pare a-si fi pierdut complet actualitatea. Cel putin asa rezulta din comunicatele oficiale intocmite in urma analizarii gradului de ocupare a fortei de munca in domeniu.
Ministrul de resort spune ca avem locuri neocupate in activitatile de constructii si aproba importul de calificati, in vreme ce meseriasii nostri castiga banisori frumosi pe santierele Europei, unii dintre ei lucrand cu contracte "beton", altii mai pe la negru si din ce in ce mai multi avand firme si afaceri proprii prospere. O parte din comentatorii acestui fenomen spune ca aceasta stare de lucruri e ingrijoratoare, daca nu de-a dreptul alarmanta, in vreme ce altii sustin ca, dimpotriva, ceea ce se intampla intra intr-un firesc al lucrurilor atat timp cat vorbim despre o piata libera continentala si transcontinentala a fortei de munca. Mi-am amintit ca demult, cu ani in urma, am lucrat in constructii in Israel, unde aproximativ 10.000 de romani luasera locul muncitorilor portughezi si
sud-americani, iar in numai cativa ani au fost inlocuiti, la randul lor, de constructori veniti din China sau din India. Autoritatile israeliene nu pareau deloc deranjate de faptul ca vin niste straini sa le faca muncile cele mai grele, firmele de constructii prosperau, pentru ca plateau salarii mici si ofereau conditii de cazare si subzistenta minime, iar cei veniti la munca in tara lui Iisus bagau lunar in buzunare mai multi bani decat ar fi castigat acasa intr-un anâ¦
M-am imprietenit atunci (si am ramas in bune relatii de corespondenta pana azi) cu un muncitor chilian, simpaticul Armin Barientos y Barientos din Valparaiso. Cu banii pe care i-a agonisit in patru ani de efort fizic intens, privatiuni si dor de familie a reusit, la intoarcerea in Chile, sa puna pe picioare o mica afacere ce angreneaza si hraneste acum peste 20 de rude apropiate. Marturisea cu sinceritate ca la venirea sa in Orientul Mijlociu nu era decat un taranoi, un descendent scapatat si indobitocit al marilor conchistadori spanioli. Se intorcea acasa nu numai cu o suma de bani frumusica, dar si cu o mentalitate diferita, cu o intelegere mai profunda a relatiilor sociale si interumane, cu o constiinta eliberata de constrangeri sau superstitii.
Romanii plecati sa munceasca in afara tarii vor urma, cei mai multi dintre ei, un traseu similar. Si asta e bine pentru ei, pentru familiile lor, pentru noi toti la urma urmei.
Nu avem de facut altceva decat sa asteptam sa treaca suficient timp sa se intample ceea ce este natural sa se intample.
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
