O vizită in atelierele artiştilor Frederic şi Cecilia Cuţescu Storck

Rătăcind prin Bucureşti in căutarea unui loc deosebit, la numărul 16 pe Strada Vasile Alecsandri, poţi petrece timpul liber printre sculpturi din marmură, bronz şi lemn, picturi, grafică, o colecţie de numismatică şi opere de artă ale unor celebri pictori romăni de la inceputul secolului XX. In prezent se pot vizita doar trei din cele cinci ateliere ale celor doi artişti, holul, două incăperi şi grădina.

Rătăcind prin Bucureşti in căutarea unui loc deosebit, la numărul 16 pe Strada Vasile Alecsandri, poţi petrece timpul liber printre sculpturi din marmură, bronz şi lemn, picturi, grafică, o colecţie de numismatică şi opere de artă ale unor celebri pictori romăni de la inceputul secolului XX. In prezent se pot vizita doar trei din cele cinci ateliere ale celor doi artişti, holul, două incăperi şi grădina. Intrucăt doar colecţia de artă a fost donată statului romăn in 1951 nu şi clădirea, care in prezent aparţine moştenitorilor.

Fresca unei vieţi

Emblematică personalitate a artei romăneşti, Cecilia Cuţescu Storck şi-a publicat memoriile in timpul vieţii. "Fresca unei vieţi" a fost publicată prima oară in 1943, la Editura Torouţiu şi reeditată in 2006 cu sprijinul AFCN. Naturaleţea cuvintelor artistei surprinde epoca in care a trăit, cartea fiind o minunată lecţie de istoria artei.

Reşedinţa familiei Storck

Frederic Storck işi amenajase atelierele de sculptură in Str. Vasile Alecsandri nr. 16 incă din noiembrie 1909, insă clădirea cu etaj a fost construită intre anii 1911 şi 1913 după proiectul arh. Alexandru Clavel. Cecilia Cuţescu Storck descrie detaliat in memoriile sale casa: "Din vestibulul de marmură al intrării, de unde incepe in dreapta galeria de statui care duce spre atelierele sculptorului Stork, păşind cele patru trepte din faţă care urcă in hol, ai cărui pereţi şi plafon sunt pictaţi de mine, paşii se indreaptă prin mari deschizături fără uşi, la stănga spre salon şi sufragerie, iar la dreapta, printr-o intrare monumentală susţinută de un monolit de marmură de o culoare verde, cu baza şi capitelul din bronz ajurat, la fel celui de la Catedrala San Marco din Veneţia, se coboară trei trepte de marmură in atelierul meu".

Holul

Acest spaţiu este o adevărată explozie de culoare in care se impletesc siluete delicate şi elemente vegetale, fiind pictat in intregime de Cecilia Cuţescu Stork. Plafonul are un "brău aurit in relief, care susţine seria de lunete triunghiulare cu subiecte figurate". In spaţiile dintre lunete sunt pictate păsări cu aripile deschise.

Salonul

Aici erau "tablourile străine, căci Fritz, din economii, cumpărase incă demult lucrări de la colegii lui. Erau căteva de Verona, de Petraşcu, două de Luchian, peisaje de Grigorescu, de Strămbulescu, de Steriadi, Popescu, Ressu, Muntzer, Vermont, Mărculescu. Avea şi sculpturi de Paciurea şi Mirea, iar eu aveam căteva de Brăncuşi". Pe masa lungă "in stil arhaic italienesc, invelită cu un brocardino roşu", adus din Veneţia erau expuse statuile din bronz Abundenţa şi Adolescenţa.

Sufrageria

"Măncam intr-o incăpere care, mărturisesc, semăna mai mult unui cabinet de stampe decăt unui sufragerii. Zeci de desene erau agăţate pe pereţi, in care intretăierea liniilor şi a petelor negre cu cel albe vorbea ochiului, avănd ca motive vederi din Florenţa, Siena, Palermo, sudul Franţei şi nu lipseau nici desenele din Balcic".

Atelierul ei

Coborănd cele căteva trepte in atelierul artistei te desprinzi "de banalitatea cotidiană ascultănd liniştea dimprejur şi şoaptele tablourilor de pe pereţi". Era locul unde se regăsea cănd se intorcea "descurajată" din contacul cu semenii. "In armonia celor patru ziduri, despărţite de restul casei printr-o draperie grea, găseam alinarea şi liniştea", scria Cecilia Storck. Plafonul este casetat pentagonal in stucco aurit. Candelabrul este din bronz şi are braţele decorate cu "păsări bizantine şi trămbiţaşi medievali". Pe latura stăngă a camerei, spre grădină, este fereastra mare a atelierului, "iar in spate, in axa peretelui, o făntănă de piatră. Printre motivele care o ornamentează in stil Renaissance combinat cu bizantin, apa curge lin şi discret şi imi dă iluzia unui izvor in murmurul căruia imi place să lucrez. Uşa sculptată care duce in stănga, spre galeria cu statui, precum şi relieful făntănii sunt copii ale uşii de lemn cu chenarul din piatră ale Bisericii Colţea".

Grădina muzeului

Dintre cele mai spectaculoase plante ale grădinii sunt smochinul şi salcămul japonez. Basoreliefurile inserate in zidurile clădirii, sculpturile recuperate de la casa Kalinderu aşezate pe piedestaluri sau nu şi coloanele cu capiteluri bogat sculptate ce străjuiau iniţial terasa casei de la Balcic dau farmec acestui spaţiu verde. Coloanele din piatră au fost aduse de Cecilia Storck in anii ’40 după ce casa de la Balcic devenise proprietatea statului bulgar.

Se observă că partea cu etaj dinspre stradă a imobilului şi partea din spate, care are doar parter, sunt corpuri ce datează din etape diferite. Arhitectural nu putem incadra clădirea intr-un stil anume, fiind o imbinare intre mai multe elemente din diferite zone ale Europei, in special din Germania şi din Franţa. Astfel, imprumută sistemul constructiv "fachwerk", folosit aici doar decorativ, ancadramentele din piatră ale ferestrelor cu vitralii sunt de influenţă renascentistă, intregul imobil fiind iniţial tencuit in roşu pompeian,din dorinţa lui Frederic Storck.

El realizănd, de altfel, toate detaliile decorative ale faţadelor

Va urma

Citate din cartea de memorii, Fresca unei vieţi a Ceciliei Cuţescu Storck,Ed. Vremea, Bucureşti, 2006.