Palatul şi mânăstirea Dunfermline din Scoţia

Catedrala Dunfermline îşi are originile undeva prin anul 1070. În acel an, regele scoţian Malcolm al III-lea s-a căsătorit cu regina Margaret. Ceremonia avut loc într-o biserică din oraşul Dunfermline, din Scoţia.

Catedrala Dunfermline îşi are originile undeva prin anul 1070. În acel an, regele scoţian Malcolm al III-lea s-a căsătorit cu regina Margaret. Ceremonia avut loc într-o biserică din oraşul Dunfermline, din Scoţia.

Reginei i-a plăcut atât de mult locul, încât s-a hotărât să stabilească aici o comunitate religioasă. Baza comunităţii a fost formată de călugări benedictini din Canterbury, un oraş din zona de sud-est a Angliei.

Principala prioritate a fost construirea unei biserici ca o extindere a vechii biserici unde Margaret şi Malcolm s-au căsătorit. Comunitatea a rămas una dintre cele mai modeste în vremea reginei Margaret, dar fiul acesteia, David I, a adus schimbări majore şi a transformat biserica în mănăstire.

Reşedinţă monahală

Palatul din Dunfermline este poziţionat lângă mănăstirea cu acelaşi nume şi ocupă o zonă pitorească, lângă o trecătoare. A fost construit începând cu anul 1589, din ordinul reginei Anna a Danemarcei. Rămăşiţele vechii ca­tedrale i-au fost dăruite de soţul său, James al VI-lea.

Regina a ordonat extinderea catedralei, inclusiv reconstruirea turnului din nord-vest. Cea mai mare contribuţie a sa a fost reconstruirea casei de oaspeţi deja existente în partea de sud-est a porţilor, într-un palat care a devenit principala reşedinţă a reginei. Palatul este locul unde s-a născut Charles I, ultimul monarh născut pe pământ scoţian, în anul 1600.

O dată cu unirea regatelor în 1603, James al VI-lea a întors spatele Scoţiei. Necesitatea construirii Palatului la Dunfermline a apărut mai mult din cauza mariajului dintre regele James al VI-lea şi regina Anna, care, în ciuda faptului că au avut şapte copii, au petrecut foarte mult timp despărţiţi, regele locuind mai mult în Anglia.  
 

Important centru istoric

Centru Istoric Expoziţional al Scoţiei a completat construcţia cu două mici muzee ce ocupă partea de sus a vechii porţi a mănăstirii, din care se leagă printr-o scară în spirală de bucătăria Palatului.   

Mănăstirea şi Palatul Dunfermline formează unul dintre cele mai importante locuri istorice din Scoţia venerat de către toţi descendenţii regelui Malcolm. Aici au fost înmormântaţi de-a lungul vremii opt regi scoţieni. Cu excepţia Ionei, o mică insulă din Scoţia, la Dunfermline au fost înmormântaţi mai mulţi regi caledonieni decât în orice alt loc din Regat.

Biserica parohială

De-a lungul secolelor, ca un rezultat al pa­tronajului regal, mănăstirea a înflorit şi a fost extinsă. Aceasta a fost scoasă din funţiune după reformarea bisericii în Sco­ţia, în anul 1560. În mod fericit, a conti­nuat să fie folosită ca biserică pa­rohială locală. Din această cauză o mare parte din ea a supravieţuit până astăzi.

Mânăstirea

Construcţiile domestice ale mănăstirii au fost distruse de trupele englezeşti, conduse de Eduard I, în 1303, în timpul Războiului de Independenţă. Interesant este că englezii nu s-au atins de mă­năstire. Probabil din respect pentru Sfânta Margaret, sanctificată în anul 1200, şi pentru solida ei legătură cu Ordinul Călugărilor Benedictini şi cu Roma, Eduard I a ales să nu pună la pământ ceea ce pentru unii reprezenta un monument sacru. Reconstrucţia acestuia a început imediat şi a continuat timp de mulţi ani.

Ultimul monarh care a locuit aici a fost Charles al II-lea, care a ocupat cas­telul până în 1650, înainte de bătălia de la Pitreavie.

A fost abandonat la scurt timp după bă­tălie şi deco­pertat până în 1708. Tot ceea ce mai stă astăzi în picioare sunt zidul sudic şi bucătăria. Mormintele reginei Margaret, care după moarte a fost ridicată la rang de Sfântă,  şi ale regelui Malcolm

Canmore, împreună cu ruinele zidu­rilor capelei au fost restau­rate şi îngrădite sub comanda reginei Victoria. Ca o completare a mă­năstirii, de-a lungul vremii au fost construite clădiri monahale extensive în partea de sud a bisericii, cu dormitoare, bucătării şi case încălzite