Pe bulevard, monser…

Oras al contrastelor, pretentios, nerabdator si ostentativ, se reinventeaza si se redefineste perdiodic. Bucurestiul este un oras viu, in continua miscare, care se readapteaza neincetat la mutatiile societatii. Este o parte a Europei, dar inca insuficient de european

Patrimoniul arhitectural a devenit de mare actualitate in Romania, mai ales in ultimii ani, cand intalnim o controversata dezbatere, in diferite medii, intre o imagine negativa sau una pozitiva. Termenii de restaurare, reabilitare si renovare sunt deja expresii familiare, sintagme des intalnite, care s-au insinuat in diferite ipostaze si aspecte, de la cultural la economic, de la confortul domestic la modelul de elitism economic sau imagine publica.

In anul 1935, Mircea Damian spunea ca, "din punct de vedere edilitar, Capitala este ca o domnisoara foarte frumoasa si mai ales foarte nostima, cu rochia intoarsa si vopsita, dar totusi eleganta, insa cu pantofii nitel cam mari, nitel cam scalciati, nitel cam peticiti. Capitala noastra este atat de intinsa si s-a construit atat de anapoda, pe scurt, orasul trebuie mai intai gasit", sa pornim deci in cautarea lui.

POVESTEA UNEI CASE

La sfarsitul secolului al XIX-lea, pe ulita Coltei numarul 47, ulterior Bulevardul I.C. Bratianu numarul 47, care astazi corespunde Bulevardului Nicolae Balcescu numarul 21, era o casa cu etaj, simplu decorata.

Proprietarul cladirii era Spiridon G(C)azotti, un negustor bogat si bine cunoscut in Bucurestiul celei de-a doua jumatati a secolului al XIX-lea. S-a vorbit mult in epoca despre mezalianta pe care a facut-o familia boierilor Vacaresti, datorita averii G(C)azotti. Astfel, unul dintre cei mai ravniti burlaci ai acelor vremuri, descendent al unei vechi familii boieresti, Radu Vacarescu se casatoreste cu Maria G(C)azotti, unica mostenitoare a bogatului negustor. Doi ani mai tarziu, aceasta moare la nastere, sotul ei mostenind tot.

Radu Vacarescu vinde imediat mai multe proprietati, inclusiv cea de pe Bulevardul I.C. Bratianu numarul 47. Noii proprietari sunt militari, si nu printr-o coincidenta, avand in vedere ca imobilul de langa era sediul unor birouri ale Armatei si cazarma a Jandarmilor Calare. Colonelul Vizanti si capitanul Mihailidi construiesc o cladire de raport in 1910/1911 cu mezanin si cinci etaje. La parter a fost pana la inceputul celui de-al doilea razboi mondial legatoria de carti Kernescher si firma Demeter.

Structura de rezistenta a imobilului avea probleme de multa vreme si, ca orice alta cladire careia nu i-au mai fost aduse imbunatatiri consistente de zeci de ani, arata imbatranita. In anul 2004, avand in vedere ca imobilul nu era inscris pe lista monumentelor, dar era intr-o zona protejata, a primit avizul de demolare de la Comisia Monumentelor, care a impus totusi conditii, printre care pastrarea fatadei si a inaltimii initiale. Actualul proprietar, Elmec Romania SA, doreste sa dea cladirii o functiune comerciala, aceasta se va numi Campineanu Comercial Center.

RESTAURARE, REABILITARE SAU RENOVARE?

Prin operatia de restaurare se reda, cu ajutorul mijloacelor tehnice cele mai adecvate, integritatea unui monument. Restaurarea trebuie sa fie cat mai putin invaziva cu putinta, dar se pot utiliza si procedee moderne, exclusiv in partile care nu sunt vizibile.

Restaurarea trebuie sa fie vizibila si asumata, nu trebuie sa incerce sa fie inselatoare, imitatia autenticitatii nu este acelasi lucru. Costurile procedurilor de restaurare nu sunt accesibile tuturor, de aceea multi proprietari prefera reabilitarea. Reabilitarea este procedura care respecta caracterul arhitectural al cladirii, implica revalorizarea economica, practica si/sau estetica si inseamna refacerea starii initiale, cel putin in cazul fatadelor si a acoperisului.

O alta procedura folosita in cazul cladirilor vechi este renovarea, termenul este de multe ori impropriu folosit, de obicei inseamna demolare-reconstruire. Pe Bulevardul Balcescu numarul 21 are loc o renovare, forma exterioara este pastrata, dar nu si spiritul.

CAZARMA JANDARMILOR CALARE DIN ESCORTA REGALA

Ignorata de cele mai multe ori de trecatorul de astazi, fosta cazarma a Jandarmilor Calare din Escorta Regala este unul dintre cei trei ultimi martori ai vechii ulite a Coltei, actualul Bulevard Nicolae Balcescu numarul 19.

Cladirea a fost construita la jumatatea secolului al XIX-lea, in stil neoclasic. Parterul este marcat prin bosaje, cu relief puternic si muchii netede. Corpul principal al cladirii este usor decalat, braul si cornisa sugereaza orizontalitatea cladirii.

Coloanele angajate marcheaza ferestrele, cu frontoane triunghiulare, din corpurile laterale, iar in corpul principal acestea impart fatada in registre verticale egale. Daca fatada de est, dinspre Bulevardul Nicolae Balcescu, este sobra, cercetand fatada de vest ramanem surprinsi sa gasim un veritabil exemplu de arhitectura neoclasica.

In anul 1867, ziarele anuntau deschiderea Hotelului Union, pe locul vechii case Cornescu, dar si prelungirea Strazii Regale (actuala Str. Ion Campineanu) pana la Vama, in localul careia se mutase deja Regimentul Jandarmilor Calare. Vama ocupa inca din secolul al XVIII-lea o intinsa suprafata de teren, care astazi ar putea fi delimitata intre Strada Dem. I. Dobrescu, Bulevardul Nicolae Balcescu, Strada Ion Campineanu si Strada Academiei.

Sufocata de cladirile inalte din jur si din pacate neintretinuta, probabil va avea o soarta asemanatoare cu cea a cladirii din imediata apropiere, Bulevardul Nicolae Balcescu nr. 21, incat si pentru fosta Cazarma a Jandarmilor Calare din Escorta Regala exista proiecte de demolare

ATESTARI SI CONCURSURI

Astazi mai sunt vizibile cateva dintre tipologiile arhitecturale de pe ulita Coltei: bisericile Coltea si Italiana, Spitalul Coltea, Palatul Sutu, Cazarma Jandarmilor. Acestora li se adauga arhitectura interbelica. Multe dintre ele trebuie restaurate si reabilitate macar la nivelul fatadelor, cu aportul unor arhitecti si constructori atestati si autorizati pentru astfel de lucrari, dar mai ales pe baza organizarii de concursuri cu caiete de sarcini bine definite.

CINE E ANTREPRENORUL GENERAL?

Antreprenorul general al acestei lucrari este Arcon Constructions SRL. Firma ofera "servicii pe piata de constructii", are birouri in Grecia si in Romania. Scopurile declarate sunt "sa nu depaseasca niciodata termenele-limita ale proiectelor si in acelasi timp sa mentina un nivel foarte inalt al calitatii". Profesionalitatea firmei de constructii o sugereaza chiar panoul explicativ al proiectului, unde scrie data inceperii constructiei: 10.10.2004 si data incheierii lucrarii: 10.10.2006, adica peste doua saptamani. Firma este specializata "in construirea cladirilor, locuintelor, cladirilor de birouri, a spatiilor de expunere, magazinelor, case rezidentiale si restaurarea monumentelor istorice atat in Grecia, cat si in strainatate". Unul dintre serviciile de specialitate care asigura "avantajele competitive ale companiei" este restaurarea cladirilor vechi si a monumentelor istorice. Oare asa se restaureaza si in Grecia?

DISTRUGERE VOLUNTARA

Aceasta proprietate adapostea in anul 1867 birouri, depozite, dormitoare, puncte de paza si pana in anul 1938 grajduri pentru cai. Dupa aproape 140 de ani, din intregul ansamblu doar aceasta cladire a rezistat timpului. A fost sediul Statului Major General al Armatei, al Scolii Superioare de Razboi, a tipografiei armatei si primul sediu al Muzeului Militar. Acum este sediul Uniunii Producatorilor Agricoli, al Ligii Nationale si Internationale pentru Drepturile Omului si al Federatiei Nationale a Revolutionarilor din Romania. Se doreste o viitoare extindere a Salii Omnia, probabil in asteptarea verdictului au incetat si lucrarile de constructie la imobilul vecin, investitorii gandindu-se ca poate vor obtine un teren "pe bulevard". Istoria urbana ne-a demonstat ca modernizarea Bucurestiului s-a facut intr-o maniera radicala, prin distrugere voluntara, din motive economice, administrative, politice sau ideologice. Ne ramane sa privim cu nostalgie cum dispar cladirile vechi al caror farmec nu stim sa il apreciem cu adevarat.