Peninsula istorică a metropolei

Programul de restaurare şi reabilitare din cartierele Fener şi Balat din Istanbul. Întreaga peninsulă istorică a metropolei turce uimeşte prin diversitatea sa culturală, fiind înscrisă în lista Unesco din anul 1985

Se distinge prin densitatea de clădiri considerate monumente istorice constituite în ansambluri expresive şi prin bogata varietate arhitecturală şi antropologică a cartierelor sale, printre care cele mai cunoscute sunt: Fener, Balat şi Zeyrek. Oriunde întorci capul întâlneşti bi­serici bizantine devenite moschei, prin­tre care şi Chora, cu incomparabilele sale mozaicuri, şase sinagogi, Surp Hresdagabed a armenilor, Patriarhia Ortodoxă a Grecilor, Biserica Sfântul Ştefan a bulgarilor, moscheea Ferruh Kethuda, operă a arhitectului Sinan, acestea reprezintă doar câteva componente importante ale acestei zone. Bowindourile caselor de secol al XIX-lea, impozantul Liceu Grec din cărămidă roşie şi zidurile lui Teodosiu completează lista. Străzile şi spaţiile urbane sunt adaptate reliefului în pantă, astfel felul în care se succed creând efecte surprinzătoare, de un pitoresc specific. Şi totuşi în jurul acestor monumente de o remarcabilă va­loare culturală, atmosfera este tristă şi apăsătoare. 15% din imobile sunt ruine, locuitorii, îmbrăcaţi sărăcăcios, nu sunt prietenoşi, iar străzile sunt aproape pustii. Unde sunt înghesuiala, strigătele cu care vânzătorii îşi îmbie trecătorii, acea agitaţie neîntreruptă, care animă atât ziua, cât şi noaptea majoritatea străzilor din Sultanahmet, centrul istoric al Istanbulului, aflat la 10 minute distanţă?

Legea conser­vării patrimoniului nr. 5266/2005 protejează eficient monu­men­tele is­to­rice, situa­ţia diferă în cazul imobi­lelor, aflate în grupa a II-a. În 2006 a fost emis Actul de Cumpărare Obligatorie, care acordă au­torităţilor dreptul de a declara orice imobil utilita­te publică, prin care se poate expropria orice proprietar. Legea pentru renovarea şi utili­zarea proprie­tăţilor cu valoa­re cultu­rală deteriora­tă nr. 5366/2007 este un alt instrument puternic al administraţiei locale. Pre­vederile Legii 5266/2005 intră în conflict cu reglementările Legii 5366/2007, permiţând evacuarea proprietarilor, demolarea clădirilor şi implemen­tarea de noi proiecte în zonele isto­rice protejate prin lege

Cartierele Fener Şi Balat

O dată cu mutarea în alte părţi ale oraşului sau emigrarea masivă din considerente politice a comunităţilor greacă, evreiască şi armeană, dar şi relocarea în anii ’60 a zonei navale industriale din Cornul de Aur la Tuzla, cartierele Fener şi Balat au intrat în­tr-un declin lent. Clădirile istorice reprezintă una dintre puţinele resurse ale zonei, însă din lipsa fondurilor intervenţiile de conservare şi restaurare au fost restrânse.

Instituţii implicate

La baza amplului Program de Reabilitare a cartierelor Fener şi Balat a fost studiul de fezabilitate realizat între 1997-1998 de Uniunea Europeană, în colaborare cu Primăria Fatih, Institutul Francez pentru Studii Anatoliene şi Unesco. Programul de regenerare urbană s-a desfăşurat în cadrul programului european MEDA, între anii 2003-2007. Acest program este primul care a vizat reabilitarea şi restaurarea locuinţelor, păstrând funcţiunea iniţială. Instituţiile implicate sunt: Primăria districtului Fatih, care este principalul beneficiar, Subsecretarul Trezoreriei şi Uniunea Europeană, care a alocat 7 milioane de euro acestui program. Consultanţa a fost asigurată de Foment Ciutat Vella din Spania, în consorţiu cu IMC Consulting Limited din Marea Britanie şi GRET din Franţa.

Arhitectura secolului XIX

Majoritatea clădirilor înşiruite cu două sau trei etaje din Fener şi Balat sunt construite între 1870-1930. Multe dintre ele au fundaţia din piatră, scheletul casei fiind din lemn, întrucât aceasta era cea mai rapidă şi economică metodă de a construi. În exterior, scândurile erau din lemn de fag, în interior se folosea lemnul de pin. Ancadramentele uşilor şi ale ferestrelor, cornişele şi consolele bowindourilor sunt bogat decorate. Umiditatea, lipsa întreţinerii curente, condiţiile sociale şi economice, abandonul, locuirea inadecvată şi insuficienta înţelegere a statutului de proprietar au creat un climat nefavorabil conservării acestei arhitecturi. Între anii 1950-1970, aceste clădiri cu structură din lemn au fost înlocuite de imobile cu structură din beton, care ulterior erau finisate în exterior cu scânduri din lemn, conceptul de patrimoniu fiind relativ abstract. Interven­ţiile de reabilitare şi restaurare au vizat tipologia construcţiilor, îmbunătăţirea calităţilor materialului istoric, acolo unde acesta a suferit alterări, în rest păstrarea, pe cât posibil, a materialelor originale şi a tehnicii de construcţie. Toate clădirile restaurate au suferit lucrări de consolidare pentru reducerea riscului seismic.

Au fost puse în valoare elementele ar­hitecturale originare, caracteristice pen­tru zonă, prin restaurarea faţadelor, în­depărtarea tencuielii de ciment şi acoperişuri din olane, a fost recon­di­ţionată tâmplăria din lemn, iar eventua­lele extinderi au fost îndepărtate.

Obiective propuse

Obiectivul principal al programului a fost încheierea restaurării şi reabilitării până la sfârşitul anului 2007 a 121 de clădiri caracteristice pentru cartierele Fener şi Balat, dar indirect a urmărit transformarea po­pulaţiei într-un partener de dialog al administraţiei locale.

Programul a promovat intervenţii model pentru specialiştii din domeniu, dar şi pentru rezidenţi şi vizitatori. În Fener s-au efectuat reabilitarea a 57 de contrucţii şi restaurarea atentă a 27 de clădiri, iar în Balat s-au realizat reabilitarea a 28 de imobile, restaurarea detaliată a 5 case, a Muzeului Dimitrie Cantemir, a Centrului Social şi regenerarea urbană a Pieţei Balat, transformată într-un spaţiu public curat şi funcţional.

Opinia arhitectului

Proprietarilor celor 121 de clădiri care au fost restaurate şi reabilitate le-au fost impuse câteva condiţii: timp de cinci ani nu pot vinde clădirile şi nici nu pot creşte chiria. De altfel, imobilele cumpărate după 1997 au fost excluse din start, pentru a împiedica specula imobiliară, dar şi aşa programul de reabilitare a dus la creşterea de “10 ori între 1997-2007 a valorii proprietăţilor”.

Întârzieri majore

Suspiciunea locuitorilor şi birocraţia Comisiei de avizare a monumentelor din Istanbul au întârziat începerea lucrărilor de restaurare şi reabilitare cu aproape doi ani. “Ne-ar fi trebuit un an, poate chiar doi înainte numai să îi convingem pe locuitori că programul răspunde nevoilor comunităţii, şi nu unor interese particulare”, afirmă arh. Burçin Altinsay.