Ploaie de flori albastre în grădina dumneavoastră

Rezistentă şi adaptabilă, Wisteria poate produce un adevărat spectacol în grădină pe o perioadă destul de lungă. Sînt mai multe varietăţi, dar cea mai populară la noi este cea cu flori în nuanţe de albastru

Rezistentă şi adaptabilă, Wisteria poate produce un adevărat spectacol în grădină pe o perioadă destul de lungă. Sînt mai multe varietăţi, dar cea mai populară la noi este cea cu flori în nuanţe de albastru.

Wisteria sau Glicina este destul de răspîndită la noi mai ales în grădinile cu tradiţie. În grădinile noi se întîmpină mici dificultăţi în primii ani, perioadă în care planta se adaptează la condiţiile din grădină şi grădinarul la comportamentul plantei. 

Liană vs pomişor

Wisteria este o căţărătoare robustă, perenă, care îşi pierde frunzele toamna. În condiţii optime şi în timp ea poate ajunge şi la 10 m înălţime. De la momentul plantării în grădină nu-i permiteţi Wisteriei să se întindă pe copaci, pentru că există riscul să-i sugrume. Dirijarea ei pe un suport de lemn este indicată, numai că va trebui să aveţi grijă la rezistenţa acestuia. În timp, planta va deveni atît de mare şi de grea, încît există riscul să rupă orice fel de suport.
Nu sînt indicate suporturile metalice, pentru că vara ele se încing de la soare şi acest lucru dăunează plantelor (este valabil pentru orice fel de plantă căţărătoare, nu doar pentru Wisteria). Cel mai potrivit este, se pare, ca planta să fie condusă sub formă de copăcel. Acest lucru presupune tunderea lăstarilor bazali şi încurajarea apariţiei unei coroane la înălţime. N-ar trebui să fie dificil, pentru că primăvara în mai toate magazinele de specialitate se găsesc astfel de Wisterii “pe picior”.

Înflorire abundentă

O plantă matură poate ierna fără probleme în zona noastră climatică. Poate doar în primul an de la plantare să necesite o oarecare protecţie şi numai dacă e vorba de o iarnă aspră. Ca şi în cazul Clematitei, Wisteria are nevoie ca baza tulpinii să fie umbrită, iar frunzişul să fie expus la soare cel puţin 6 ore pe zi. În caz de amplasament semiumbrit, Wisteria nu va înflori abundent. Înflorirea se produce de la începutul lunii mai şi durează în funcţie de maturitatea plantei şi de temperatura zonei de plantare. Dacă temperatura este scăzută sau moderată florile vor dura mai mult. Dacă temperatura creşte brusc sau durează o perioadă mai îndelungată, florile se trec destul de repede.

Florile au aspectul unor ciorchini – seamănă mult cu cele ale salcîmilor – şi în funcţie de varietate ele se deschid eşalonat sau toate deodată. Frunzele apar pe crengi după ce florile sînt deja formate, astfel încît nu există riscul ca inflorescenţele să fie umbrite sau obturate de frunziş.

Îngrăşăminte potrivite

Wisteria creşte frumos în pămînt fertil şi bine drenat. Pentru că e o plantă care creşte viguros, nu i se vor administra îngrăşăminte bogate în azot. Prea mult azot poate duce la diminuarea înfloririi în favoarea unei creşteri masive. Dacă observaţi că florile sînt anemice, puteţi să-i administraţi plantei îngrăşăminte bogate în fosfor.

În primul an de la plantare se udă abundent aşa încît să se formeze pînă la venirea iernii un sistem radicular solid. În anii următori va necesita apă doar în perioadele secetoase. Deşi planta produce seminţe nu se recomadă folosirea lor pentru înmulţire pentru că Wisteriile astfel obţinute vor înflori abia peste 10 ani. Mai degrabă se foloseşte butăşirea şi marcotajul. În acest fel puteţi obţine plante florifere în 2-3 ani. Wisteria este rezistentă la boli şi dăunători, aşa că nu veţi avea astfel de griji. În schimb, veţi avea oarece bătăi de cap la controlarea creşterilor.

Dacă planta nu este foarte mare, toamna se vor secţiona rădăcinile crescute la suprafaţă. Adică, de jur împrejurul plantei se formează un colet de 30-40 cm şi toate celelalte rădăcini se îndepărtează. Ca atunci cînd urmează ca o plantă să fie mutată în ghiveci