Radacinile conteaza

Pentru cineva crescut la sat, balconul este un soi de "nechezol". Merita sa te intorci la radacini si sa iti faci o casuta cu gradina

Bunica mea avea o multime de flori. Muscatele, puse la geam, erau mai fascinante decat orice alta floare. Imi aduc aminte ca in copilarie bunica ma trimitea dupa lapte la Beji-neni, unguroaica din fata casei. Asteptand sa-mi umple vecina vasul cu lapte, ma holbam fascinat la florile din curte. Un adevarat rai floral. Mi-aduc aminte si-acum de zorelele acelea minunate si de calinul de langa strada din care mai furam si eu cate-o "minge" alb-verzuie. Fascinante au fost insa si colectiile de dalii, muscate si crizanteme ale bunicii si matusilor mele. Sau florile de piatra din curtea bunicii. Sau muscatele nobile din vitrina unei foste pravalii de pe Ulita de Piatra. Sau brazii din curtea resedintei preotului catolic. Apoi a urmat orasul. Beton si asfalt. Si nostalgia…

BALCONUL, CAFEA "NECHEZOL"…

Locuiesc la etajul patru, iar balconul (inchis) este directionat spre rasarit. Vara, caldura crunta, datorita efectului de sera. Iar unitatea exterioara a instalatiei de climatizare, pusa tot in balcon, face din acesta un iad pentru flori. Rezista cine poate. Adica numai cactusii. Leandrul a devenit o adevarata cresa pentru diversi paraziti de plante.

Disperarea naste idei, asa ca, in 1998, ne-a inspirat concediul la Garana, in Caras-Severin. In drum, o vizita la "Muzeul de mineralogie estetica a fierului", muzeul particular al lui Constantin Gruescu din Ocna de Fier. Pe atunci viceprimar, nea Costica Gruescu ne-a convins pe mine si pe sotia mea, Ana, ca trebuie sa ne cumparam o casa de vacanta in acea localitate minereasca din Muntii Banatului. O raita prin sat si am fost convinsi: aici, printre paduri si dealuri, putea sa fie si casa noastra. In doua saptamani, am devenit proprietarii a doua case mineresti in aceeasi curte. Cand cumperi o casa, intai trebuie sa stergi orice urma care aminteste de fostul proprietar. Intai mirosurile si gunoaiele. Pentru a ajunge in gradina, trebuia sa amenajam un deal de 30 de metri ce avea o panta relativ periculoasa. Acum, pana la gradina se ajunge pe serpentine, insa efortul urcatului merita indeosebi pentru panorama. Cand incepi urcusul spre gradina, iti poti trage sufletul pe ceea ce am numit Terasa 1. Prin aceasta terasa se poate ajunge la casa urmatoare, a lui Emil, si tot pe-acolo patruleaza si Rexi, un simpatic patruped de prin vecini. Pe banca de pe terasa se odihneste adeseori si motanul Coco, mascota noastra. Este cel mai iubit si mai viteaz motan de pe Ilovat (asa se numeste strada noastra).

Vara este minunat sa stai sus, in gradina, si sa privesti rasaritul sau apusul, fulgerele, luna sau meteoritii. Fiti linistiti... ziua nu e chiar atat de idilic pe cat se pare. Mai trec camioanele cu lemne, mai tipa copiii care bat mingea pe sosea, mai claxoneaza cate-un "italian" revenit sa-si vada neamurile... Iarna ne retragem la caldura, fie in casa mare, fie in cea mica, la semineul construit de fratele meu, Emil, si de mine.

PESTE 1.000 DE BULBI

Vazandu-ma cu o proprietate de 841 de metri patrati, din care ceva mai putin de jumatate relativ arabili, restul fiind panta, mi-am spus ca acum e momentul sa-mi realizez visele. In prima vara a fost cum a fost. Am avut putine flori. Insa pana in primavara lui 2000 am strans o colectie impresionanta de seminte de flori. Inclusiv prin schimb de timbre cu seminte cu colectionari de timbre din Franta, Germania, Canada si Australia. In vara aceluiasi an, ajungand pe litoralul turcesc al Marii Egee in extrasezon, am cules o alta serie de seminte. Doar ca seceta din anii ce au urmat mi-a spulberat visele. Poti avea flori multe si frumoase daca le ingrijesti si peste saptamana, nu doar in week-end. Pozitia gradinii noastre, in panta, insorita de dimineata pana seara, necesita multa apa. Astfel ca m-am hotarat sa merg indeosebi pe plante perene, pe cele bulboase si pe rasaduri. Pana in toamna lui 2003, am plantat aproximativ 1.000 de bulbi de lalele, narcise, zambile, muscari si allium.

Desigur, incetul cu incetul, am inceput sa adunam experienta. An de an, gradina si curtea devin tot mai frumoase. Iar daca intalnesti pe lume oameni care iti impartasesc ideile, sentimentele si dragostea pentru frumos, atunci cu siguranta ca viata ti-este mai placuta.