Reşedinţa brăncovenească de la Doiceşti

Pe şoseaua DN 71 de la Tărgovişte spre Sinaia, trecănd Răul Ialomiţa, pe lăngă Mănăstirea Dealu, printre sonde de petrol, după Aninoasa, se văd deja turnurile de mari dimensiuni ale termocentralei de la Doiceşti, unde in secolul al XVIII-lea erau viile şi una din casele domneşti ale lui Brăncoveanu.

Pe urmele lui Constantin Brăncoveanu (IV)

Pe şoseaua DN 71 de la Tărgovişte spre Sinaia, trecănd Răul Ialomiţa, pe lăngă Mănăstirea Dealu, printre sonde de petrol, după Aninoasa, se văd deja turnurile de mari dimensiuni ale termocentralei de la Doiceşti, unde in secolul al XVIII-lea erau viile şi una din casele domneşti ale lui Brăncoveanu. Acesta avea peste 179 de moşii, insă numai căteva au fost transformate in adevărate curţi domneşti, printre acestea şi cea de la Doiceşti.

Ansamblul fostei curţi de la Doiceşti, unde astăzi a fost amenajat Parcul Mateiaş, este situat pe Strada Constantin Brăncoveanu. Suprafaţa de două hectare a fost imprejmuită cu gard din plasă neagră, iar cele trei sau patru alei au fost asfaltate, iluminate, dotate cu bănci şi coşuri de gunoi, toate necorespunzătoare pentru valoarea de patrimoniu a acestui sit. Nimic nu a fost făcut insă pentru o amenajare peisagistică, intrucăt nu s-a luat in considerare că ansamblul curţii de la Doiceşti avea probabil o grădină riguros desenată, "pătrată in stil italian", asemănătoare grădinii palatului de la Mogoşoaia, a grădinii palatului domnesc de la poalele Dealului Mitropoliei din Bucureşti sau a parcului domnesc de la Tărgovişte, toate se pare ingrijite de grădinari italieni.

In imediata apropriere a fost construită o biserică nouă, iar biserica veche din 1706 a rămas stingheră şi uitată. Insă grupul statuar Constantin Brăncoveanu şi fiii, compus din cinci busturi de bronz ale domnitorului şi ale celor patru fii: Constantin, Ştefan, Radu şi Mateiaş, demonstrează cum au fost inţelese conceptele turism tematic, promovarea şi punerea in valoare a patrimoniului despre care vorbea preşedintele Consiliului Judeţean Dămboviţa, inginer Gheorghe Ana.

1000 de taleri

In 1701 Brăncoveanu cumpăra, cu 1.000 taleri, de la boierii Bărbăteşti moşia satului Bărbăteşti. Un an mai tărziu cumpăra in apropriere o altă moşie, cea de la Doiceşti de la boierii Bălăceni, unind astfel cele două aşezări. La 27 octombrie 1698 terminase casele de la Potlogi pentru Constantin, primul său fiu, iar la 20 septembrie 1702 incheiase lucrările la palatul de la Mogoşoaia oferit lui Ştefan, cel de-al doilea fiu al său. Curtea de la Obileşti fiind pentru cel de-al treilea fiu, Radu. Astfel domnitorul incepe să transforme după propria sa concepţie spaţială şi vechea curte de la Doiceşti, construind pentru Matei, cel de-al patrulea fiu al său, o nouă reşedinţă domnească in stilul epocii. Clădirea nouă a fost aşezată in centrul incintei de zid, un heleşteu intregea decorul curţii, iar biserica din afara zidurilor completa intreg ansamblul. Se pare că mai intăi a fost construită biserica, apoi curtea domnească, compusă dintr-un complex de clădiri. Casa probabil a avut o scară impunătoare, foişor şi loggie, pivniţe inalte, grădină, anexe, grajduri, cuhnie, baie, elemente ce se regăsesc in compunerea curţilor domnului, situarea lor fiind asemănătoare de la o curte la alta. Materialele folosite fiind la fel de bogate ca la celelalte reşedinţe ale sale, iar balustradele aveau probabil panouri traforate şi piedestale sculptate.

Se văd şi in prezent pe peretele de vest urme de construcţii ce indică faptul că in această parte se aflau probabil grajdurile, hambarele şi locuinţele slugilor. In partea de sud şi de vest a ansamblului se păstrează zidul incintei, pe latura dinspre nord zidul fiind in mare măsură dărămat, iar spre vest se văd incă temeliile casei domneşti. Astăzi au mai rămas doar ruinele care să amintească de acele vremuri.

Biserica Veche

Construită in 1706, biserica are hramul Naşterii Maicii Domnului. Faţadele sale tencuite sunt impărţite in două registre printr-un brău format dintr-o ghirlandă pictată incadrată intre zimţi de cărămidă, decoraţia exterioară a bisericii fiind tradiţională. Cornişele nu sunt sculptate in piatră, ci doar modelate in stuc şi pictate. Biserica din Doiceşti a fost decorată cu pictură exterioară, elementele florale pictate in culori vii confereau armonie faţadelor simple.

Pridvorul era iniţial deschis şi pictat in intregime. Coloanele pridvorului cu arcade trilobate sunt torsate, bine proporţionate faţă de lăţimea golurilor dintre ele şi elegant sculptate in piatră, avănd atăt in partea inferioară, căt şi in cea superioară decoraţii florale. Ancadramentul in acoladă a intrării denotă totuşi influenţa gotică moldovenească. Naosul şi pronaosul sunt despărţite printr-un zid cu uşă, deasupra pronaosului fiind turla. Tabloul votiv din pronaos il reprezintă pe Brăncoveanu alături de intreaga sa familie, de părinţii săi şi de rudele din neamul Basarabilor.

Ruinele curţii boiereşti necesită nu doar dezvoltarea unei noi strategii pentru testarea diferitelor modalităţi de abordare, in vederea imbunătăţirii managementului general, ci lucrări urgente de restaurare a bisericii şi de amenajare peisagistică adecvată a intreg ansamblului.Â

Turism tematic?

Se vorbeşte mult despre "potenţialul turistic inegalabil, despre necesitatea promovării şi punerii in valoare a obiectivelor turistice existente". Preşedintele Consiliului Judeţean Dămboviţa, ing. Gheorghe Ana, vorbea anul trecut despre crearea unui nou produs turistic definit ca turism tematic. "Urmărim astfel să imbinăm, in circuite turistice separate, turismul istoric cu - centrul de greutate - vechea curte domnească din Tărgovişte, pentru care avem in derulare un proiect de refacere şi punere in valoare, finanţat prin programul Phare. Turismul cultural-religios, in care dorim să reunim palatele şi bisericile brăncoveneşti pe traseul Phare Mogoşoaia - Potlogi - Tărgovişte - Doiceşti".