Reşedinţa Savoye de la Poissy

Le Corbusier a revoluţionat arhitectura şi implicit conceptul de locuire, bazîndu-se pe noua estetică a betonului, oţelului şi a sticlei, care este şi astăzi controversată. Proiectele sale reprezentau un model de asumare a unor libertăţi ce ignorau total normele tradiţionale ale locuirii. Acesta a reformulat complet limbajul arhitectural redînd obiectelor simplitatea şi autenticiatea.

Le Corbusier a revoluţionat arhitectura şi implicit conceptul de locuire, bazîndu-se pe noua estetică a betonului, oţelului şi a sticlei, care este şi astăzi controversată. Proiectele sale reprezentau un model de asumare a unor libertăţi ce ignorau total normele tradiţionale ale locuirii. Acesta a reformulat complet limbajul arhitectural redînd obiectelor simplitatea şi autenticiatea.

Modernismul în arhitectură se bazează pe volumetria formelor, şi nu pe masa clădirilor. În cazul celor tradiţionale, realizate din cărămidă, se punea accentul pe masă, şi nu pe volum, întrucît acestea au pereţi structurali care nu permit o flexibilitate a planului sau a structurii în general. Noile tehnologii constructive din perioada interbelică au făcut posibilă folosirea volumului ca mijloc de expresie artistică, spre deosebire de cele tradiţionale, care apelau la variate elemente decorative, întrucît jocurile de volume erau imposibile.

Vila Savoye

Citește pe Antena3.ro

Cum arată buletinul de vot la primul tur de la alegerile prezidențiale 2024

Situată în satul Poissy, astăzi devenit una dintre suburbiile Parisului, a fost proiectată împreună cu Pierre Jeanneret, vărul său, şi construită între anii 1929-1931 pe un teren viran, fără constrîngeri urbanistice. Viitorii proprietari, soţii Pierre şi Eugenie Savoye, nu aveau idei preconcepute dînd mînă liberă celor doi arhiecţi, ceea ce i-a permis lui Le Corbusier să aplice toate cele cinci puncte ale programului său.

Concepută precum o reşedinţă de sfîrşit de săptămână şi de vacanţă după cel de-al doilea război mondial, clădirea a fost părăsită o îndelungată perioadă de timp. Însă în 1965, anul morţii accidentale a lui Le Corbusier, vila Savoye a fost declarată monument istoric. Ulterior a fost restaurată şi  a fost deschisă publicului interesat să viziteze “maşina ideală de locuit”. În prezent este proprietatea statului francez.

Cele 5 puncte

În anul 1926, Le Corbusier formula cele cinci concepte ale sale, aplicate împreună pentru prima dată toate în cazul vilei familiei Savoye, care are va­loarea unui manifest al modernităţii arhitecturale dintre cele două războaie mondiale.

1. A ridicat casa în aer, sprijinind-o pe stîlpi subţiri, care au funcţiune de rezistenţă, înalţă volumul construit, dau senzaţia de uşurime structurii şi eliberează spaţiul de sub clădire.

2. Introducerea stîlpilor au făcut inutili pereţii structurali, astfel devenind posibilă realizarea unei configuraţii interioare aerisite.

 3. Ferestrele “mari” orizontale, ideale atît pentru iluminat, cît şi pentru ventilare.

4. De asemenea, datorită stîlpilor, faţadele vilei sunt libere. Fără constrîngeri structurale, arhitectul a avut posibilitatea de a proiecta folosindu-şi pe deplin creativitatea.

Flexibilitatea noii arhitecturi s-a manifestat atît în plan, cît şi în faţadă, la elementele ei componente (ex: fe­reastra). Înainte pereţii exteriori erau necesari pentru susţinerea casei, însă, fiindcă planşeul este susţinut de stîlpi şi de grinzi, pereţii exteriori au doar rol de închidere.

5. Terasa şi acoperişul grădină, de unde se poate contempla peisajul în cele patru orizonturi. Prin această soluţie, Le Corbusier a încercat să recupereze spaţiul pierdut la nivelul solului, compensînd suprafaţa construită prin amenajarea unei grădini suspendate.

Le Corbusier a descris vila în mai multe dintre cărţile şi articolele sale: “Casa este o cutie suspendată, faţadele fiind străpunse de jur-împrejur, fără întrerupere de o fereastră lungă. Nici o ezitare în ceea ce priveşte jocurile între spaţiu şi volum. Cutia este aşezată în mijlocul unei pajişti, care domină livada.” Adesea, vila Savoye este asociată cu vila Rotonda a arhitectului Andreea Palladio. Planul aproape pătrat al vilei, cu parterul eliptic şi rampa situată central, poate fi considerat o interpretare a planului Rotondei, dar asemănările se opresc aici.

Structura cu etaj ridicată pe stîlpi subţiri, construită din mortar şi beton, pare mai degrabă fragilă. Faţadele sunt simple, lipsite de orice fel de ornamente, avînd ferestre orizontale bandă. Geometria vo­lumului cu margini puternic ac­centuate, pro­porţiile reu­şite, simplitatea compoziţiei orizontale, a faţadelor cu su­prafeţe netede şi spaţiul interior in­un­dat de lumină naturală redau duali­tatea preocupărilor lui Le Corbusier, respectiv necesitatea imperativă de a satisface aspectele funcţionale ale locuirii, dar şi impulsul de a folosi elemente abstracte pentru a încînta simţurile şi delecta intelectul. Elementele acoperişului grădină demonstrează o dată în plus admiraţia lui Corbusier pentru vapoare.

Interioare

La parter, Corbusier a accentuat în special jocul asimetriei spiralelor scării şi a liniilor drepte ale rampei. Circulaţia verticală se face atît printr-o rampă, element inovator într-o locuinţă, cît şi printr-o scară în trei spirale, care face legătura între pivniţă şi etaj. Spirala, un element pur vertical, a fost inserată ingenios în compoziţia orizontală.

Cum intri în vilă se vede rampa care duce spre grădina suspendată de pe acoperiş, ajungînd aproape fără să observi de etaj, unde este spaţiul de primire, livingul, bucătăria, dormitorul matrimonial şi cel al copiilor. De pe terasă rampa devine exterioară şi duce spre acoperiş. Soarele inundă întregul etaj, întrucît livingul sau “camera soarelui”, cum îi plăcea lui Le Corbusier să o numească, şi dormitorul principal se deschid spre terasă printr-un perete glisant de sticlă, o altă inovaţie a locuirii.

Interioarele sunt ample, fără pereţi structurali, nimic nu obstrucţionează spaţiul, întrucît Corbusier nu a dorit să mascheze nici măcar radiatoarele sau stîlpii ce străpung etajul. Cromatica este variată, culoarea care abundă în interior contrastează cu albul faţadelor exterioare.

Luminile

Corpurile de iluminat sunt îmbrăcate în crom, piesele de mobilier fiind realizate de Le Corbusier împreună cu Charlotte Perriand. Astăzi nu se mai păstrează mobilierul creat special pentru această vilă, dar piesele care se află astăzi acolo, cele două scaune B301 şi fotoliul LC4, sunt originale, dar create de cei doi pentru alte proiecte.

Considerată de mulţi deloc practică şi incomodă, vila Savoye reprezenta pentru Le Corbusier, datorită proporţiilor, armoniei şi subtilităţii concepţiei arhitecturale, maşina ideală de locuit.

Vilele prezentate în ultimele numere, precum cea a Misterelor din Pompei, a lui Ha­drian de la Tivoli, Imperială Albani din Pesaro, Aldobrandini din Frascatti, Rotonda din apro­pie­rea Vicenţei, Mon­ti­cello din Charlottesville, Virginia, vila re­ga­lă din Glie­­ni­cke, lângă Potsdam, şi vila Savoye din Poissy, care de altfel încheie scurta incursiune în istoria arhitecturii, ne-au convins că, din antichitate şi până în epoca modernă, reşedinţele nobiliare secundare nu îndeplineau o simplă ne­cesitate materială, ci mai degrabă una ideologică, întrucît reflectau interesele şi aspiraţiile unei categorii sociale.

Prin toate aceste remarcabile exemple am încercat să surprindem punctual evoluţia conceptului de vilă şi poate am reuşit să arătăm că o casă mare cu etaj înghesuită într-o zonă bună a unui oraş nu este o vilă, ci doar o interpretare greşită a acestui termen perpetuată din dorinţa de a epata, din lipsa unor cunoştinţe minime în domeniu sau pentru a justifica un preţ exagerat.