Restaurarea arhitecturii din Copşa Mare

BISERICILE DE TIP SAXON, ADEVĂRATE CETĂŢI ÎN MIJLOCUL SATELOR
Răspândite în întreaga Transilvanie, aşezările saxone cu bisericile lor fortificate reprezintă cel mai mare grad de complexitate arhitecturală din România, fiind totodată în mare măsură expuse dispariţiei. Pe vremuri comunităţi prospere, acum se zbat în sărăcie, fără să îşi fi pierdut însă farmecul.

Arhitectura aşezărilor saxone s-a adaptat situaţiei geografice şi istorice, adică necesităţii de supravieţuire a comunităţii, atât prin fortificarea bisericilor, adevărate cetăţi în mijlocul satelor, cât şi prin dispunerea gospodăriilor şi a anexelor. "Colonizarea explică unitatea ţesutului aşezărilor saxone din secolul al XII-lea, cât şi a aşezărilor fiice de pe Valea Târnavelor din secolul al XIII-lea, comunităţile fiind identice, total diferite de ceea ce se găseşte în restul României", afirmă prof. arhitect Hanna Derer.

Satele saxone sunt dominate de clădirea de cult situată în centrul localităţii. Dumnezeul nostru este o cetate puternică, obişnuiau să zică saşii. Unele dintre bisericile fortificate din Transilvania au peste 700 de ani, dar în ultimele decenii au fost din ce în ce mai rar folosite. Austeritatea acestor biserici albe, impozante şi rezistente contrastează cu locuinţele saşilor, colorate, întotdeauna aliniate la stradă.

TIPIC SAXON
Situarea specifică a caselor demonstrează că ele aveau şi rol de fortificaţie. Casele sunt perfect aliniate de-a lungul străzii, având portaluri înalte tipice, care nu lasă să se întrevadă curtea, iar în spatele casei şura închidea curtea, protejând-o. Gospodăriile sunt situate pe parcele înguste şi adânci. Locuinţa principală fiind extinsă întotdeauna numai pe orizontal. Clădirile anexă sunt situate pe latura lungă în paralel cu axul parcelelor. Bucătăria de vară este construită separat de clădirea principală. Au grădini de zarzavaturi, dar acestea sunt minimale, terenurile agricole fiind în afara intravilanului. De obicei, în spatele şurii, parcela se continuă cu o livadă. Casele saxone sunt construite din piatră şi cărămidă, întreaga structură portantă este din lemn, au acoperiş tipic cu pinion şi ţiglă tradiţională.

DECORAŢII
"Prima decoraţie a unei clădiri este armonia construcţiei sale", obişnuia să spună istoricul de artă Grigore Ionescu. Bogăţia costumelor, a textilelor şi a ceramicii saşilor se opune sobrietăţii decoraţiei construcţiilor, care acordă elementelor ornamentale spaţii reduse. Nişe, profile, pilaştri, capiteluri şi elemente vegetale decorează de obicei faţadele. Gama de culori folosite pentru faţade este variată: galben, ocru, verde, albastru. Iniţial, faţadele dinspre stradă aveau două ferestre, la începutul secolului al XX-lea au crescut atât dimensiunea lor, cât şi numărul acestora. Unele case şi-au schimbat stilurile decorative, observându-se unele influenţe Art Nouveau şi Art Deco, dar cele recente creează un contrast puternic şi nefericit.

COPŞA MARE
Închisă între dealuri terasate, Copşa Mare se află la numai 10 minute de mers pe jos din Biertan, doar 2 km pe un drum care nu a mai fost refăcut de mult. Silueta impresionantei biserici evanghelice construită acum şase secole se vede de la depărtare. Spre sud, tot pe strada principală, străjuită de peri, se zăreşte şi micuţa biserică ortodoxă.

ACASĂ LA FAMILIA BASSETTI
O astfel de clădire tradiţională saxonă au cumpărat soţii Bassetti la Copşa Mare în anul 2006, fermecaţi de aceste locuri. Dacă proprietatea a fost cumpărată cu o sumă în jurul a 8.000 de euro, restaurarea a costat de 10 ori mai mult, ceea ce nu i-a oprit pe soţii Bassetti să achiziţioneze alte şase clădiri, fiind determinaţi să transforme Copşa Mare într-un adevărat village de charme.

Această casă a fost construită probabil în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. În 2006 era într-o stare de degradare accentuată şi locuită de mulţi ani de o familie de romi. Soţii Bassetti au cumpărat o altă clădire, făcându-i proprietari pe aceştia, putând apoi să cumpere această casă de la Primărie. Imobilul nu a avut probleme structurale, elementele deteriorate au fost: acoperişul, scurgerile apei pluviale, umiditatea, faţadele, tâmplăria ferestrelor şi a uşilor. A fost închis şopronul, schimbate ţiglele, cu unele produse la Mediaş, înlocuită instalaţia electrică, introdusă o sobă modernă şi o fosă septică. Proprietarii au păstrat majoritatea elementelor originale: tâmplăria ferestrelor şi a uşilor, pardoseala şi tavanele de lemn. Clădirea avea iniţial patru camere, pivniţă boltită, şopron, afumătoare şi o bucătărie de vară. Afumătoarea a fost transformată într-o bucătărie luminoasă, şopronul a devenit salon, iar pivniţa, zonă de primire. Bucătăria de vară a rămas un apartament separat.

Transilvania este peste tot prezentă în amenajarea interioară realizată de Giovanna Bassetti. Aceasta a achiziţionat mobilier tradiţional din anticariate, din zonă sau de artizanat şi a decorat  camerele cu covoare tradiţionale. Confortabil, salonul, fostul şopron, se deschide cu ferestre ample spre curte, ceea ce îi conferă o alură contemporană. Totul invită la odihnă, relaxare şi permite mişcarea. Canapeaua modernă şi mobilierul artizanal se completează perfect. Lemnul a fost lăsat vizibil, elementele decorative sunt în majoritate artizanale, cu forme imperfecte, din materiale brute, nefinisate. Vesela are şi ea un rol important, fiind realizată la comandă, nu este de Saschiz, care este tradiţională zonei, ci de la Horez, celebră pentru culorile şi modelele sale.

Giovanna Bassetti a adaptat o gospodărie tradiţională saxonă păstrând totul în liniile simplităţii  şi confortului. Un mod de viaţă ce se transferă asupra obiectelor, care încurajează viaţa la ţară în detrimentul oraşului.

TURISM CULTURAL
Considerat turism aventuros de cei care nu au fost niciodată în aceste locuri liniştite din Transilvania, iniţiativa soţilor Bassetti va transforma acest loc cu un real potenţial într-un village de charme. Din păcate, astfel de iniţiative le numeri pe degete, deşi există tentaţia de a descoperi şi redescoperi patrimoniul arhitectural saxon. Ministerul Culturii nu are încă un plan coerent de reabilitare şi conservare a patrimoniului religios sau vernacular săsesc. Există doar planuri de restaurare a unor monumente izolate.

MEŞTEŞUGURI
Aşezările saxone sunt cunoscute pentru bisericile fortificate, tradiţii şi ritualuri, dar sunt agrare, nu au o industrie. Sunt renumiţi pentru meşterii tâmplari, împletituri din lână, covoare, pături, nuiele, broderii, hârtie din cânepă, mobilier artizanal, miere şi gemuri. Aceste produse prezentate, atât local, cât şi naţional, pot deveni un succes, dulceaţa de Sachiz este deja un brand cunoscut.

ELEMENTE ORIGINALE
Patrimoniul saxon dispare din cauza indiferenţei unei comunităţi care nu se identifică cu tradiţiile şi modul de viaţă al saşilor şi modernizării inadecvate. Elementele originale decorative sunt înlocuite cu cele moderne, materiale preferate fiind ciment-mortar, mozaic din piatră de râu la socluri, ferestre din tâmplărie PVC, ceea ce transformă dramatic atmosfera acestor aşezări. Se construiesc case mai mari, cu etaj, atipice, se renovează cu materialele dintre cele mai ieftine, cu muncitori nepricepuţi, din dorinţa de a moderniza locuinţele. Ar fi mult mai eficient dacă comunitatea locală s-ar mândri cu înfăţişarea şi identitatea culturală a locului în care trăiesc şi ar aprecia beneficiile pe termen lung, pe care conservarea le poate aduce atât proprietăţii lor, cât şi turismului în zonă.