Schnoor, micul cartier medieval al bremenului

Cel mai vechi şi poate chiar cel mai interesant district al oraşului
Străzile mici şi întortocheate păstrează vie imaginea unui oraş medieval. În prezent, ascuns de clădiri construite în anii 1970-1980, este situat în imediata apropiere a rîului Weser, fiind delimitat de străzile Marterburg şi Balgebrück.

Cel mai vechi şi poate chiar cel mai interesant district al oraşului
Străzile mici şi întortocheate păstrează vie imaginea unui oraş medieval. În prezent, ascuns de clădiri construite în anii 1970-1980, este situat în imediata apropiere a rîului Weser, fiind delimitat de străzile Marterburg şi Balgebrück.

În evul mediu, Schnoor era o insulă între rîul Weser şi afluenţii săi Balge şi Klosterbalge, deci în afara fortificaţiilor oraşului construite în jurul anului 1200, ale cărui fragmente sînt vizibile şi astăzi în partea de sud-est. Schnoor era accesibil doar pe poduri, primul fiind construit în 1240.

În 1838, în urma amplelor lucrări de reamenajare a portului oraşului Bremen, cei doi afluenţi au fost acoperiţi. Negustorii, marinarii şi pescarii au plecat din Schnoor, în secolul al XIX-lea cartierul era locuit de populaţia cea mai săracă, burghezia locuind în afara oraşului. Străzile din Schnoor nu erau potrivite pentru traficul secolului XIX, astfel cartierul a devenit treptat una din părţile cele mai sărace şi insalubre ale Bremenului.

Una din micuţele curţi ce se formează între străduţele întortocheate

În timpul celui de-al doilea război mondial a fost puţin afectat de bombardamente, de aceea reconstruirea acestei zone nu a fost considerată o prioritate. La jumătatea anilor 1950 majoritatea caselor erau într-o stare avansată de degradare. Structura lor din lemn fiind afectată de mucegai, ciuperci, termite şi infestată cu gîndaci şi şobolani.

În 1959, Senatul a decis reabilitarea acestei părţi a oraşului conform principiilor Cartei de la Veneţia pentru Conservarea Monumentelor Istorice din 1964. Această abordare a fost diferită de ceea ce se întîmplase în alte oraşe ale Germaniei pînă la jumătatea anilor 1960. Programul de conservare şi restaurare a cuprins întreg cartierul Schnoor, iar proprietarii au fost sprijiniţi financiar să îşi restaureze casele.

Multe dintre clădiri au păstrat doar faţada, restul fiind reconstruit, multe au fost refăcute în întregime, însă unele au putut fi restaurate. Din dărîmăturile clădirilor distruse de bombardamente au fost recuperate frontoane, console, frize, pilaştrii, coloane, care ulterior au fost integrate altor clădiri. Faţadele au fost atent restaurate sau măcar adaptate aceluiaşi stil arhitectural, însă interioarele au fost complet modernizate.

Schnoor păstrează nenumărate amintiri din Bremenul de altădată, dar este departe de a fi o reconstrucţie a oraşului medieval sau renascentist.

REVITALIZAREA

Artiştii şi artizanii au descoperit atmosfera particulară a cartierului şi începînd din anii 1960 au cumpărat aici case şi ateliere. Datorită lor, pentru că au ales să locuiască şi să lucreze în Schnoor, cartierul nu a devenit un simplu muzeu în aer liber, străzile sale fiind animate atît ziua, cît şi seara. Turiştii nu au întîrziat să vină, să rătăcească pe alei, explorînd fermecătoarele pasaje înguste şi micuţele pieţe. Schnoor este surprinzător prin versatilitatea şi modernitatea sa. Cele cîteva străzi au 21 de baruri şi taverne cele mai cunoscute fiind Teestube, Katzencafe sau Cafe Tolke, şi deşi districtul are numai 300 de rezidenţi permanenţi, sute de turişti trec zilnic pe aleile SALE.

Pasajul îngust după Hochzeitshaus, unicul hotel din Schnoor

ISTORIC

Schnoor a fost locuit încă din secolul al X-lea de pescari, negustori, marinari, docheri, fabricanţi de plase şi frînghii. După construirea mănăstirii franciscane în secolul al XIV-lea şi mai mulţi negustori s-au mutat în această zonă. Începînd de la catedrala Sfîntul Ioan te trezeşti într-un labirint format dintr-o reţea medievală de străduţe înguste şi alei sinuoase, pavate cu piatră, de maximum patru metri lăţime. Case mici înghesuite una într-alta se înşiră de-o parte şi de cealaltă a străduţelor. Cele mai vechi clădiri datează din secolul al XVI-lea, iar marea majoritate din secolelor al XVII-lea şi al XVIII-lea. Pe strada Schnoor nr. 15, întîlnim o faţadă care datează din 1512, aceasta fiind considerată cea mai veche, în timp ce cea mai veche casă este din 1600.

TEHNICA

Majoritatea acestor clădiri erau construite în sistemul fachwerk. Tehnica este caracteristică epocii medievale şi Renaşterii în ţări precum Danemarca, Anglia, Germania, Elveţia şi în unele regiuni din Franţa, ele fiind întîlnite atît în zonele urbane, cît şi în rurale. Pereţii erau realizaţi din-tr-un schelet de bîrne mari aşezate octogonal şi pe o diagonală, cel puţin. Acesta era apoi umplut cu material nonstructural, de obicei pămînt amestecat cu paie şi clei, bătătorit şi fixat sau nu cu şipci, fie cu cărămidă. Structura de lemn era adesea lăsată vizibilă, deşi exteriorul era tencuit, ceea ce îi conferea rigiditate şi o izolare termică mai eficientă. În secolele XIV-XVI lemnul a început să aibă şi un accentuat rol decorativ nu doar structural, fiind adesea sculptat sau pictat cu elemente gotice sau renascentiste.

Clădirea tipică, ce a fost construită în sistemul fachwerk are fundaţii puţin adînci, de obicei din piatră. În Schnoor , clădirile au între 8 metri şi 20 de metri lungime şi maximum 6 metri lăţime şi au cel puţin un etaj şi maximum şase. În interior podeaua şi tavanul sînt din lemn, intrările sînt joase şi înguste, camerele mici erau încălzite cu şeminee sau sobe.

LĂCAŞE DE CULT

Curţile interioare au rămas liniştite, în ciuda forfotei turiştilor

În Schnoor este Catedrala Sfîntului Ioan, construită de călugării franciscani stabiliţi aici din secolul al XIII-lea, care a supravieţuit celui de-al doilea război mondial. În urma Reformei, mănăstirea a fost desfiinţată, iar catedrala transformată în spital, apoi azil de nebuni. Înapoiată comunităţii catolice în 1816, a fost reaparată între 1871 şi 1872. Alături a fost construită în anul 2002 o mănăstire de maici, proiectul aparţine arhitectului german Ulrich Tilgner.

Cel de-al doilea centru spiritual fiind sinagoga din Strada Kolping 4/6, de care astăzi mai aminteşte o placă comemorativă. Clădirea a fost incendiată în anul 1939 de trupele SS.

O vizită în Bremen nu este completă fără o plimbare prin Schnoor, una dintre principalele atracţii ale oraşului. Cei care doresc au ocazia să descopere nenumărate mărturii ale unei bogate tradiţii arhitecturale ce datează din timpul Renaşterii şi se continuă pînă la Clasicism.

Schnoor are galerii, muzee şi chiar două teatre. Tot aici poţi găsi o largă varietate de magazine meşteşugăreşti, de curiozităţi, antichităţi şi de suveniruri, cafenele şi restaurante ce oferă specialităţi specifice acestui oraş.

DISTRICTUL MEŞTERILOR

Schnoor, nucleul urban al Bremenului, pare să nu se fi schimbat prea mult în ultimele secole. Atmosfera străzilor sale este complet diferită de restul oraşului, deşi majoritatea locurilor sînt amenajate pentru turişti. Schnoor este astăzi locuit de artişti, artizani şi meşteşugari, ale căror ateliere sînt deschise publicului. Pe fiecare alee în casele mici, atent îngrijite sînt galerii de artă, magazine de bijuterii, de antichităţi, de suveniruri tipice sau cafenele, baruri şi restaurante. Proprietarii, şi nu Primăria Bremenului, sînt cei care se ocupă într-un mod activ de păstrarea autenticităţii acestor locuri, prin efortul lor reuşind să revitalizeze cu adevărat această zonă.