Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Te cuprinde tristeţea când priveşti terenul viran de la Strada Sfânta Vineri spre Calea Călăraşilor. Pe vremuri o cochetă zonă a Bucureştiului, despre care astăzi se cunosc prea puţine, sau aproape nimic.
Confundată adesea cu Templul Coral, Sinagoga Mare se află pe Strada Vasile Adamachi numărul 11, fostă stradă a Sinagogii, care începea de la întretăierea arterelor Sfânta Vineri, Bărăţiei şi Calea Văcăreşti şi mergea spre Biserica Udricani. Nu este uşor să găseşti această sinagogă, fiind situată într-o zonă unde s-au schimbat atâtea în timpul anilor 1980. Astăzi este ascunsă în spatele unui cvartal de blocuri de zece etaje în formă de U, la fel ca alte câteva lăcaşe de cult din zona Unirii.
După ce faci înconjurul blocului, sinagoga iese în evidenţă cu silueta sa elegantă, recent renovată şi redeschisă publicului. Faţadă principală, dinspre vest, este încadrată de pilaştrii adosaţi. Ferestre mari arcuite în plin cintru, are doar etajul, întrucât la parter acestea lipsesc.
Interiorul cucereşte prin decoraţie, iar graţie amabilităţii domnului arhitect Aristide Streja, poţi afla mai multe detalii despre istoria impunătoarei clădiri. Sinagoga Mare se poate vizita pe îndelete, urcând până sus la balconul etajului al doilea.
LA MIJLOCUL SECOLULUI XIX
Dacă Templul Coral, al sefarzilor, cu formele sale orientale "mauro-persane" a fost construit în 1867, Sinagoga Mare a fost ridicată de "obştea evreilor lehi" aşkenazi, în anul 1846. Se pare că pe acel loc erau iniţial patru mici lăcaşe de cult iudaice ridicate de diferite categorii de meseriaşi, întrucât atunci se obişnuia ca fiecare breaslă să îşi clădească o sinagogă proprie. Întrucât a fost o vreme cel mai mare lăcaş de rugăciuni al evreilor din Bucureşti aşa i-a rămas numele, dealtfel şi strada pe care era situată s-a numit Sinagogii.
TRANSFORMĂRI ŞI EXTINDERI
Intervenţii ulterioare de la începutul secolului al XX-lea au modificat expresia arhitecturală a edificiului. Forma actuală a clădirii datează din anul 1903, când arhitectul Stomer a făcut unele transformări. În "1909 arhitectul Petre Antonescu a executat modificări în zona Chivotului", scrie arhitectul Aristide Strejea. În 1915 a fost introdusă electricitatea.
În perioada interbelică s-au construit scări suplimentare spre balcoanele etajelor, s-a schimbat instalaţia de încălzire centrală şi s-au înlocuit decoraţiile degradate după planurile realizate "gratuit de arhitectul Jean Locar, iar instalarea caloriferului prin podea a fost o donaţie a inginerului Harry Stein", scrie avocatul Valentin Saxone în articolul "Sinagoga Mare din Bucureşti - monument istoric".
În urma cutremurului din 10 noiembrie 1940 şi a devastării de cărtre legionari din ianuarie 1941 au fost necesare lucrări de reparaţii. Din fericire această sinagogă nu a fost incendiată cum s-a întâmplat cu Templul Spaniol din Strada Negru Vodă. Asemenea Templului Coral a fost reparată în anul 1945, clădirea fiind consolidată în 1980.
Redeschisă în 2007, de curând Sinagoga Mare a redevenit lăcaş de rugăciune. Cât timp vor continua lucrările de consolidare, conservare şi reabilitare a Templului Coral, serviciul religios se va desfăşura în acest edificiu.
INTERIOR
Suprafeţele etajate conferă amploare interiorului acoperit de o boltă semicilindrică, cu o structură de lemn cu rabiţ pe şipci şi trestie. Se remarcă impresionantul candelabru, dar şi cele mai mici. Atât exteriorul cât şi interiorul, care respectă canoanele cultului mozaic, exprimă prin proporţii şi modestia materialelor utilizate o "economie de mijloace".
În interior ambianţa este elegantă şi familiară. Decoraţia a fost realizată într-o grafie unitară de Gherşon Horowitz. Accentul decorativ al interiorului unei sinagogi este pus pe peretele estic, spre Ierusalim, unde se află Chivotul şi Bima. Chivotul este încadrat de colonete angajate şi arce multiple, fiind acoperit de o prelată. Elementele decorative principale fiind scutul lui David - hexograma -, tablele legii lui Moise, menora şi lampa de veghe, deasupra uşilor dulapului sulurilor Torei. Bima este alcătuită din: estradă, alemenor (pupitrul de citire a Torei), pupitrul cantorului, binah (avon), aron kodeş (sulurile sfinte ale Torei) şi locurile de şezut ale rabinilor şi superiorilor comunităţii.
În afară de sala mare, unde se oficia serviciul religios sâmbata şi de sărbători, precum şi nunţile, avea şi o încăpere mai mică, în dreptul altarului, în care se făcea serviciul religios zilnic. Stilul oficierii în Sinagoga Mare nu era "ortodox" ci "neolog". La oficierea serviciului divin participa corul şi orga, iar la festivităţi erau şi instrumente de coarde adevărate concerte de muzica religioasă, îşi amintea Valentin Saxone.
Mobilierul completează decoraţia interioară a sinagogii. Fiecare bancă sau scaun are câte o plăcuţă mică, aurie care are un nume înscris, pentru că enoriaşii erau fie "proprietari de jeţuri, fie doar închiriau locuri cu prilejul sărbătorilor. Aceste plăţi pentru jeţuri constituiau o sursă de venituri importantă a sinagogii. Jeţurile proprietate se moşteneau din generaţie în generaţie. Dintre deţinătorii de jeţuri se alegea epitropia care conducea administrativ Sinagoga", scria Valentin Saxone.
Sinagoga Mare este un martor a "normalităţii" de acum 30 de ani dar şi din prezent. Şi atunci, dar şi acum se demolează fără remuşcări monumente. Ignoranţa majorităţii noastre faţă de istoria Bucureştiului continuăm să o plătim şi astăzi.
Citește pe Antena3.ro
