Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Sistemele de încălzire în pardoseală nu sunt noi, ideea aparţine românilor care, cu ajutorul focului, încălzeau aerul de sub pardoseli prin canale special amenajate. Principiul este ca, încălzind pardoseala, aceasta să devină un corp radiant, care, având o inerţie termică mai mare decât a aerului, cedează treptat căldura înmagazinată, astfel încât să dea un confort termic în încăpere.
Ce recomandă un sistem de încălzire neconvenţional
Sistemele de încălzire în pardoseală nu sunt noi, ideea aparţine românilor care, cu ajutorul focului, încălzeau aerul de sub pardoseli prin canale special amenajate. Principiul este ca, încălzind pardoseala, aceasta să devină un corp radiant, care, având o inerţie termică mai mare decât a aerului, cedează treptat căldura înmagazinată, astfel încât să dea un confort termic în încăpere. Din punct de vedere al poziţiei sursei de căldură se cunosc mai multe sisteme de încălzire: prin plafon, prin pereţi, prin radiatoare, toate descriind o curbă termică în raport cu înălţimea şi temperatura încăperii. Raportând aceste curbe termice la curba termică ideală a omului (idealul de confort termic pentru un om) din toate sistemele, sistemul cu curba termică cea mai apropiată de acest ideal este sistemul de încălzire în pardoseală. În funcţie de tipul de agent folosit, sistemele de încălzire în pardoseală se împart în două categorii: sisteme electrice de încălzire în pardoseală (cabluri electrice) şi sisteme cu agent termic de încălzire în pardoseală (ţevi cu agent termic – apă încălzită de o centrală termică).
Variantă electrică
Sistemul are în componenţă un cablu încălzitor, un termostat de perete sau un tablou dotat cu senzori şi un tablou de comandă. Se alimentează la 220V. Fiecare cablu încălzitor este alimentat de un circuit independent monofazic cu secţiuni ale conductorilor similare cu a unui circuit de priză. Comanda este automatizată, realizându-se prin senzorii de aer sau pardoseală cu ajutorul termostatelor de tablou sau de perete. La modificarea temperaturii cu 1 grad sub/peste temperatura setată, termostatele pornesc/opresc alimentarea cablurilor încălzitoare. Montarea se face simplu, cablul încălzitor se aşază zigzagat, astfel încât să acopere toată suprafaţa, sistemul îngropându-se în grosimea şapei de pardoseală de maximum 4 cm. Se poate monta sub orice tip de pardoseală. Datorită distribuţiei căldurii din pardoseală şi controlului termic, cu ajutorul termostatului, comparativ cu alte sisteme de încălzire se realizează o economie de 10%-20% a consumului de energie.
Varianta cu agent termic
De la centrala termică (CT) plecăm cu tubul (sau ţeava), care se întinde urmărind conturul încăperii în spirală spre interior, lăsând cam 30-40 cm între două spire consecutive. Ajunşi în mijloc se porneşte înapoi printre spirele duse deja. Astfel se ajunge la o distanţă de 15-20 cm între două spire. În momentul în care se va da drumul la apa caldă, se poate observa că spirele vor alterna una caldă (care reprezintă turul) şi una rece (returul). Instalaţia se îngroapă în şapă, a cărei grosime se adaptează în funcţie de tipul pardoselei ce se va pune peste. Dacă încăperea este foarte mare, se vor face două circuite, lucru recomandabil în acest caz, pentru că atât presiunea de lucru, cât şi temperatura sunt relativ mici (1-2 bari şi 35-45 grade). Se va avea grijă ca spirala de ţeavă sau furtun să fie aşezată pe un pat izolator termic, pentru a ne asigura că transferul de căldură se va face numai înspre pardoseală. Peste şapă se fixează pardoseala, care poate fi de orice tip.
Avantaje Şi dezavantaje
În sprijinul folosirii sistemului de încălzire în pardoseală se poate menţiona faptul că acest sistem propune o bună repartiţie a căldurii în încăperi. Dacă sistemele clasice de încălzire făceau ca temperatura la nivelul podelei să fie de exemplu de 20 grade, la mijlocul încăperii de 24 şi la nivelul plafonului de 26 de grade, sistemul de încălzire în pardoseală propune o repartiţie inversă. Aspectul estetic nu este deloc de neglijat, iar lipsa caloriferelor duce la câştig de spaţiu. Ca dezavantaj putem enunţa faptul că locuinţele trebuie să fie foarte bine izolate termic, altfel putem avea pierderi foarte mari. Calculul sistemului clasic este mult mai simplu şi în plus sistemul de încălzire în pardoseală este unul rigid (odată turnată şapa, nu se mai pot face modificări, adăugiri etc.). Pentru încăperi înalte, sistemul clasic este total ineficient, oricâte calorifere am monta, căldura se va duce în sus. La blocuri este mai bun sistemul clasic, pentru că aici pardoseala este “caldă” de la plafonul etajului inferior. La parter şi case pe pământ trebuie obligatoriu un strat izolator sub sistemul de încălzire, pentru a evita pierderile înspre în jos. Sistemele în pardoseală sunt ecologice, fiind nepoluante. Ca preţ sunt aproximativ similare cu cele clasice.
În casele vechi în care s-au introdus deja calorifere alimentate de la o centrală termică avem la dispoziţie două soluţii pentru încălzirea prin pardoseală. Se poate realiza o încălzire complementară sau putem folosi agentul termic furnizat de centrală. În primul caz vom monta o instalaţie electrică de încălzit calculată la o putere suficientă ca, împreună cu cea existentă, să asigure confortul termic. În al doilea caz vom utiliza agentul termic cu parametrii de intrare modificaţi prin reductoare de presiune şi temperatură, astfel încât să se potrivească la instalaţia calculată la putere maximă. Presiunea va scădea de la 10 bari la circa 1-2 bari, iar temperatura de la 50-70 de grade la 40-45 de grade
“COVOARE” ELECTRICE
În cazul încălzirii prin pardoseală este necesară o acoperire aproape totală a suprafeţei podelei. Din punctul de vedere al celor două tipuri de agent încălzitor (apă caldă sau curent electric), cel mai bine satisface această condiţie curentul electric, pentru că tubul încălzitor conectat este mult mai maleabil decât pexalul sau ţeava de cupru, deci acoperă mai bine suprafaţa. Totodată se mai pot realiza chiar pânze termice din tub încălzitor şi o plasă fină metalică prinsă de acesta. Aceste covoare se pot fixa sub şapă sau se pot folosi independent pentru dezgheţat ţevi, porţiuni de alee etc.
