Suferintele unui suflet ratacitor

Necesitatea unei infuzii de arta de buna calitate Necesitatea unei infuzii de arta de buna calitate

Zilele trecute bantuiam pe strazi cu aceeasi nostalgie ca altadata. Visand, adica, la o galerie de arta contemporana compatibila cu standardele internationale si in felul in care arata spatiul si in modul in care se expun lucrarile. Nu neaparat ale artistilor straini (desi e vitala o infuzie de arta de buna calitate), ci macar ale artistilor autohtoni, care se pierd unul cate unul in neantul graficii publicitare, din lipsa mijloacelor de creatie si a spatiilor adecvate de expozitii.

GALERIILE UAP

In mai toata tara, galeriile de arta sunt cele infiintate de UAP, cate au mai ramas, cu aspect de butic cochet, amenajate parca pe gustul unui colectionar precum A. Nastase si altii ca el, care nu prea fac mare distinctie intre copie si original, valoare si kitsch. Lucrari de-a valma, expuse ca la piata, sa se vada cat de creativi suntem, ca avem cu ce chiar daca nu si pentru cine, "adrisantul" fiind absent de la adresa rafinamentului si bunului gust. In rest, noile galerii de arta contemporana sunt inghesuite in case vechi cu lambriuri si semineu, mansarde cu termopan sau anticamere cu mozaic venetian, in asteptarea pasilor sacrosanti ai presedintelui de banca sau sefului de firma care isi fac imagine, chipurile culturala, prin vitrina galeriei. Nu-i de mirare atunci ca artistii buni cauta consacrarea in alta parte si ca publicul romanesc vibreaza numai la caru’ cu boi al lui Grigorescu sau la ulcelele cu flori ale lui Luchian. Cand nu exista termen de comparatie si competitie cu adversari redutabili, pericolul autosuficientei si al mentalitatii second-hand ori "merge si asa" este iminent.

CUM E LA NEW YORK

Va propun, in consecinta, un periplu vizual rapid prin cateva galerii newyorkeze, comerciale sau experimentale, in care lucrarile sunt instalate cu precizie de laser, finisajele arata ele insele ca niste capodopere, iar regia luministica, minimalista, aminteste de laboratoarele NASA. E vorba, in ultima instanta, de un cub alb perfect, care poate deveni oricand un "black box" perfect, in care lucrarile de arta sunt tratate cu respectul inerent unei creatii autentice, intemeiate in primul rand pe continutul ideatic, apoi pe cel formal ori material, si nu invers, cum se intampla cel mai adesea pe aici, ca si cum arta ar fi o marfa, nu un mister. E simplu, dar stam cam prost cu lectiile de simplitate si generozitate fata de actul creativ. In zona asta de interes, americanii sunt cu siguranta un exemplu.