Scepticii spun că a sărbători cu şampanie, confetti şi focuri de artificii scurgerea unui an şi inceputul altuia e o mare tămpenie. De ce, la o adică, ne-am bucura că trece vremea luănd cu ea viaţa noastră şi a altora.
Scepticii spun că a sărbători cu şampanie, confetti şi focuri de artificii scurgerea unui an şi inceputul altuia e o mare tămpenie. De ce, la o adică, ne-am bucura că trece vremea luănd cu ea viaţa noastră şi a altora. E mare tentaţia de a rămăne veşnic copil, de a măcina la nesfărşit forţa maturităţii, ori de a rămăne veşnic un bătrănel simpatic şi sănătos. Dar dacă specia e făcută să traverseze mileniile in mod ciclic, dacă naşterea are in dănsa şi miracolul morţii, ca supremă şi definitivă inălţare, atunci de ce să nu celebrăm fiecare dintre zilele noastre şi mai cu seamă ziua in care s-a implinit suma unui an intreg?
O largă majoritate a omenirii civilizate (nu ca in Parlamentul Romăniei…) petrece noaptea de an nou in familie, acasă, la un loc cu cei dragi. Sau intr-un grup de prieteni apropiaţi cu care pot depăna amintiri comune şi pot face planuri optimiste de viitor. Firile mai şturlubatice, persoanele care socializează uşor şi caută cu nesaţ noi contacte se duc să facă numărătoarea inversă de la miezul nopţii in piaţa publică, in hangare cu o mie de mese ori in săli de concert arhipline. Firile romantice şi introvertiţii caută insolitul, atmosfera de maximă intimidate, liniştea şi chiar solitudinea. Dacă eşti un excentric şi cu ceva dare de mănă ai ales locurile exotice, unde in loc de brazi cresc palmieri şi in loc de căciulă şi fular se poartă pălării de soare şi bikini. O poză interesantă poţi face şi utilizănd un rafinament de tip intelectualist, cufundat in fotoliul din bibliotecă, avănd alături doar o cupă discretă de şampanie şi două-trei pişcoturi. Merge şi o pipă in colţul gurii…
Pentru excesul de adrenalină
Amatorii de senzaţii tari, cei care nu se simt bine decăt atunci cănd glandele lor suprarenale produc adrenalină in exces, au preferat să incerce şi in noaptea de anul nou depăşirea propriilor limite. Psihologii spun că aceasta este o reacţie la monotonia vieţii de zi cu zi iar psihiatrii că avem de-a face cu o formă maladivă de a-ţi verifica sistemul de apărare al organismului in faţa unor pericole imediate. Vorbim aici despre cei care au decis să marcheze intrarea intr-un an nou tropăind pe aceeaşi banchiză cu urşii polari, aruncăndu-se in cap de la inălţimi ameţitoare atărnaţi de nişte zgărciuri elastice, sau intrănd intr-o ladă unde colcăie căteva sute de scorpioni. Noi, cei cărora ne place să simţim asfaltul sub talpă, inţelegem destul de greu orice altă formă de beţie in afară de aceea alcoolică. Beţia vitezei, beţia inălţimilor, beţia adăncimilor şi alte forme de matoleală ne lasă fie indiferenţi, fie total nedumeriţi.
De ce eşti mereu nemulţumit
Aţi observat, după căteva zile de la trecerea revelionului incep comentariile, poveştile mai mult sau mai puţin inflorite, bărfa răutăcioasă. Interesant este faptul că un procent semnificativ de oameni păstreaz pregnant in memorie momentele cele mai nereuşite ale petrecerii şi uită aproape instantaneu cliepe frumoase. Măncarea a fost puţină, friptura rece, desertul searbăd. Un comesean v-a agasat toată seara cu vorbăria lui imposibil de stăvilit. V-au străns pantofii, s-a rupt breteaua rochiei sau fermoarul de la pantaloni. Aveţi, aşadar grije unde şi cu cine petreceţi anul viitor…
Paradoxul romănesc
Anul acesta romănii au mai stabilit un record discordant cu ceea ce se intămplă in ţările civilizate din Europa. Este vorba despre sumele de bani cheltuite pentru măncare şi cadouri, sume care depăşesc in mod paradoxal puterea medie de cumpărare a populaţiei, ba chiar şi consumurile siÂmilare inregistrate in ţări unde venitul mediu pe cap de locuitor atinge cote ameţitore. Prin magazinele noastre marea imbulzeală de sărbători a depăşit aglomeraţia din anii precedenţi, făcănd casele pline.
Evident, casele noastre, dar şi cele ale supermarketurilor. Fără să incurajăm excesurile, aşteptăm noi recorduri in decembrie 2008…